„Viziunea” nefastă a zecimii a condus la apariția în biserică a unei clase privilegiate de șmecheri, numită a pastorilor, cei care cred despre sine că sunt aleșii Cerului, pentru o misiune specială și anume, că sunt puntea necesară peste care muritorul de rând trebuie să treacă pentru a avea acces la mântuire. Ei au cusut cu migală, de-a lungul anilor, și cu binecuvântarea scrisă a idolului bisericii, folosind firul temerilor credincioșilor, perdeaua dinlăuntrul Templului, care se rupse de sus și până jos, în momentul morții lui Isus Hristos.
Ellen White a întărit minciuna viziunii zecimii, scriind cu nerușinare că datornicul la acest capitol este condamnat să fie respins de la mântuire. Încă nu știm, dar mai cercetăm, prin ce mijloace a reușit să dobândească această ființă, atribute dumnezeiești și să facă aprecieri directe asupra celui mai minunat fenomen al vieții!
Chiar dacă ședem strâmb, suntem chemați la o dreaptă judecată! De multe ori Scriptura face apel la gândirea noastră și uneori tonul mustrării este atât de dur încât fără să vrem, întoarcem repede pagina: „- Până când veți iubi prostia, proștilor?” scrie Solomon la Proverbe, iar în continuare, zice: „- Căci împotrivirea proștilor îi ucide…”
Fără îndoială, necunoașterea nu aduce nicio vină, însă prostia este un păcat! Dacă ți se vorbește înalt și clar de pe paginile Scripturii, dar tu nu iei aminte, ci faci cazul unor îndemnuri șmecherești din niște scrieri pe care unii se străduiesc să le dea autoritate divină, cum te poți numi decât prost? Nu-i justă judecata aceasta și probabil ca te doare, dar nu-i mai bine sa intri mustrat in Împărăția Cerului, decât sa-ți faci veacul în afara zidurilor Cetătii Sfinte?
Dar dacă în biserică n-ar fi proști, n-ar exista casta nesătulă a pastorilor, trăitori fără muncă, ucigași de suflete, căci sunt lupi răpitori si fii ai gheenei!
Nimic nou sub soare, și ce s-a făcut se va mai face, spune înteleptul.
A venit Isus, ca preot? Nu. El a fost laic. A plătit el zecime la Templu, ca orice iudeu de rând? Nu. Stim, de ce? Da. Pentru că El a fost încununarea zapisului în care era rânduită și zecimea, zapis care a rămas țintuit de-a pururi la piciorul crucii. Acolo au murit și levitii, destinatarii zecimii… Cine să repună în vigoare zapisul caducat decât Satana, înșelătorul omenirii?
Când a fost să plătească darea la Templu, adică – tributum capita roman- ca sa a nu fie o pricină de poticnire pentru cineva, l-a trimis pe Chifa să găsească argintul. Vă întreb? A atins Domnul, banul vreodată? Nu. De ce? Pentru ca El cunoștea puterea nimicitoare a banului, spiritul său corupător și tot noianul de necazuri pe care-l atrage. Asta trebuie să ne dea de gândit, ce spuneți?
Pavel a fost chemat să pună temelia Bisericii lui Isus. Apostol fiind, avea tot dreptul să trăiască din avutul credincioșilor. Dar n-a făcut-o! Nu numai, că a muncit pentru sine, dar și pentru nevoile celor care-l însoțeau în călătoriile misionare. Și ce timpuri erau atunci…! Nici prima clasă în avioane, nici mașini de lux, nici hoteluri de cinci stele. Nu erau nici măcar amărâtele case de odihnă, terenurile de tenis, de golf, piscine private, case de modă… Salariile grase plătite din cei doi bănuți ai văduvei, salarii cu multe cifre, covoare roșii prezidențiale, mese ca ale împăratului David, sunt câteva dintre privilegii de care se bucură în ziua de astăzi mai marii norodului advent! Dar cine i-a numit pe pastori fruntașii bisericii? Scriptura? În nici într-un caz! Ei înșiși… Despre sine, ori despre Petru, apostolul Pavel afirma că sunt prezbiteri nicidecum pastori. Tagma aceasta îmbogățită prin uzurpare, înșelăciune și șmecherie s-a făcut cu controlul bisericii prin cuvântul unei femei pe care Scriptura o descrie cu lux de amănunte în Apocalipsa 2, 18:23, organigrama piramidală fiind identică cu a lojelor masonilor.
Ce mare diferență între unicul veșmânt al Domnului și strălucirea șmecherilor păstorești din ziua de astăzi… Acest negoț uriaș pe care casta îl face cu Cuvântul Domnului n-ar fi posibil fără existența miilor de proști, năuci și creduli ai bisericilor care-și dorm somnul așa zise-i credințe, legănați bine de cântecul sirenelor ieșite dintre valurile întunecate ale scrierilor profetei care n-a profețit nimic! Știm din cartea Apocalipsei, ce se va întâmpla cu fricosii, cu închinătorii la idoli, comozii și propagatorii profețiilor mincinoase…
Oricât s-ar strădui cățeii cultului să ne explice și să justifice obligativitatea zecimii, ei se lovesc de mesajul concis și clar al apostolului Pavel: daruri și ajutoare, singurele resurse financiare ale bisericii! Dar fiindcă din așa ceva nu pot huzuri șmecherii, au promovat-o pe Ellen White si minciuna zecimii, ascunzându-l pe apostol în dosul unor basme și născociri diavolești. Să nu credeți că nu și-au primit deja pedeapsa!
Am arătat într-un articol anterior cum o grupare obscură ieșită din Abadonul catolicismului, numită Opus Dei, folosind metode mafiote adună averi uriașe din zise… donații benevole. În ultimul timp și în biserica adventă se petrece același fenomen reprobabil. Pretentiile nerușinate ale castei, cheltuielile exagerate în tot felul de luxuri, beizadelele pe la studii în străinătățuri, vacanțele exotice, negoțurile consoartelor i-au deteterminat pe trepădușii bisericii să alerge ca niște bezmetici după donatii de imobile, conturi și bunuri de valoare aparținând enoriașilor sătui de singurătate, necajiti de boli, ori supărați pe familii. Acolo, pândesc lupii hămesiți, cu glasuri mieroase, vorbe dulcege, înșelătoare si actul de donație parafat! Nu suntem departe de momentul în care naivii să capete indulgențe pentru mântuire în schimbul averii lor! Sunt comunități care pretind mult mai mult decât blestemata zecime… Domnul să-i judece cu toată asprimea!
Salariul acestui mare preot se scrie cu șase cifre fără zerouri la începuturi. A consoartei la fel. Ce merite are insul acesta? Va spun eu: acela de-al ucide în fiecare zi pe Domnul Isus! Ne-a vârât adânc in gâtlejul ecumenismului și de ani de zile ne minte ca nu-i adevărat! Când iezuitul cardinal Agustin Bea, inspirat de diavolul, a inventat Mișcarea Ecumenică Mondiala, a săpat groapa adâncă a protestantismului. După cinci sute de ani de la Reforma, astăzi nu mai exista biserici protestante. Au ajuns fiicele Babilonului. Ultima care s-a închinat balaurului a fost biserica adventă. Lăcomia castei, iubirea de lux, viața îmbelșugată și lipsită de griji i-au determinat sa-și vândă libertatea în Hristos, intrând în afaceri veroase cu Vaticanul și cu lumea în schimbul robiei. Chiar diavolul s-a mirat probabil de ingeniozitatea financiară a celor care-și spun că sunt mai marii poporului advent… Acestea sunt urmările nefaste ale blestemului zecimii!Iată-l pe Ted Wilson și consoarta păsind pe covorul roșu al opulentei fără să-l intereseze că acesta-i un obicei de cult păgân. Gadilindu-și orgoliul, fățarnicul acesta chiar se crede un fel de rege, care de nebun ce este își ucide poporul încet, dar sigur!
Unii au luat aminte la glasul Duhului și s-au retras din pactul cu diavolul nemaiplătind zecimea prin comunități. Credeti oare, că le este ușor? Trepădușii îi aleargă ca pe niște răufăcători, îi înghesuie pe la colțuri, îi amenință, îi pun sub cenzură și-i dau afara de prin adunări… Am auzit, că prin alte parti se mai lasă și cu bătaie. Mardeiașii cultului, adevărați băieți de cartier te ajută… cu caldură, să treci din nou pe sinele profetei care n-a profețit nimic și de la care ai deraiat deșteptându-te din prostie!
Cineva îmi povestea despre o mizerabila provocare pe care a avut-o din partea unor nemernici în comunitatea adventistă de limbă română din Madrid, numită nu se știe de ce Eben- Ezer. Când persoana în cauză a lăsat să mai plătească zecimea fiindcă a ajuns la gradul de înțelegere că o astfel de acțiune este în fond un furt sub acoperire pioasa, pastorul, un nesimțit cu licență a dirijat comitetul ca acesta să elibereze credinciosul din slujba pe care o avea și pe care o împlinea cu dăruire și sfântă pasiune.
Ca normă generală, prin biserici a devenit la modă obligația verificării la sânge a plătitorilor de zecime care vor sa ajungă cu slujbe prin comitete. Cei care sunt zăbavnici la plata obligației lunare sunt trimiși la zidul ispășirii. Nu mai primează demult chemarea despre care scria apostolul Pavel, ci lărgimea buzunarului, prietenia întreținută cu daruri a unui uzurpator numit pastor și ospeția grandioasă pentru trimișii flămânzi de la Conferință. Asta este o varianta a păcatului simoniei pentru care numitul mag a avut de plătit. Am ajuns de rasul Satanei!
Aragon, 24 Martie 2024
Pescari de oameni 