La începuturile Universului, când toate „erau bune”, un personaj cu totul nefast își va face apariția, învăluit într-o luminä palidä, bolnavä, într-un colț îndepărtat al Pământului: este învinsul marelui arhanghel Mihail. Oștirea lui, terfelită și umilitä își cäutase un refugiu aici, într-un Adânc de obscuritate. Cuvântul, acel susur minunat de sfințenie si de viațä eternä, le provoaca durere. Răni deschise. Izolarea le prindea bine. Ascunderea, deși umilitoare, le da un moment de respiro. Adâncul întunecat era locul perfect pentru căutarea, desenarea și promovarea unei noi strategii: perfidia, înselaciunea, minciuna, uciderea ca arme de distrugere îndreptate împotriva Creatiunii. Aceastä Operä Divinä, perfectä și repetibilă cândva, a fost factorul declanșator al unei confruntări fără precedent. Un Conflict Universal. Poziția înaltă, strălucirea nepereche, inteligenta și frumusetea lui Lucifer, l-au determinat sä aspire si sä dorească participarea activä în procesul Creatiei. Cum a luat ființä și cum s-a materializat acest gând? E o tainä parțialä. Cândva ne va fi descoperitä. Pe cealaltă parte, Dumnezeu a dotat toate ființele inteligente cu putere de alegere, opțiunea fiind o laturä esențială a iubirii și dreptății Sale. Cu toată măreția lui trecută Lucifer a fost și va rămâne pânä la „sfârșitul” vietii sale, o persoanä creată. Aceasta este paradigma pe care el nu a înțeles-o! Conceptul Creației este atributul dumnezeirii. Infinitatea formelor sale, adâncimea concepției, înălțimea cunoașterii, nu se pot înscrie într-un spațiu. Nu existä formä de manifestare plenarä dacă se impune limita. Ar fi o anulare a superlativului. Aspirația malignä și spiritul de emulație pervers, l-au determinat sä se configureze ca un mentor rebel pentru milioane de stele și într-un adversar pentru Cel născut din Dumnezeu. După confruntare și înfrângere, locul exilului vremelnic, a fost ales prin decizie proprie, cum altfel, pe o planetä albasträ, locuitä de doua adorabile persoane is și isa. Ceea ce nu aputut face, va încerca sä distrugă. Zdrobirea călcâiului și începutul celei de-a doua rebeliuni sunt lucrurile istoriei umanității și a activității subversive a devenitului Satan. A Conspiratiei Universale. De fapt, începutul condamnärii sale definitive si a eliminäri din memoria Universului. Atunci, plăsmuirea unui al Lucifer va fi posibilä.
Cel ce construieste minciuna îl are arhitect pe însusi satana. Iar acel care cauta sa însele prin asta, nu face decât sa arate lumii adevaratul chip al acestuia. În aceasta lume totul este o minciuna îmi spunea nepotica mea. Daca la ai ei cinci anisori a descoperit o astfel de tragedie, noi, cei deja încaruntiti de vreme ar trebui sa ne dam seama de adevarata dimensiune a acestui viciu în vietile noastre. Mintim în orice ipostaza. Când vorbim, când tacem, când dormim, râdem ori plângem… Neadevarul este prezent în fiecare fibra a trupului, îl cultivam si îl aratam cu mândrie celor din jurul nostru. Înselaciunea o respiram, o mâncam, o ascultam, o mirosim si o simtim în viata sociala, ori virtuala, în familie, în stiri, în organizatii lumesti si în biserici, indiferent de numele lor. Nu exista om care a trait pe pamântul acesta care sa nu fi mintit, în afara de Omul Nepereche, Isus Hristos! Cine spune ca nu este asa, ori se lauda, ori… minte! Mai daunazi am ascultat o prelegere numita „Ellen White si functia ei profetica”, sustinuta de un anume profesor, Aron Moldovan despre care clipul video spune ca este responsabil cu „Spiritul Profetic” la Uniunea de Conferinte AZS. N-am înteles prea bine ce fel de profesor este domnia sa, dar dupa modul steril de exprimare, cu greseli de conjugare si rele acorduri, înclin sa cred ca ar avea o diploma în lucru manual, ori pregatire fizica. Cer scuze celor care s-ar simti lezati în vreun fel, dar n-am vrut sa par needucat în adresarea mea. Fiind zisul profesor, înca un Haplea-n chiloti, bine traitor din cei doi banuti ai vaduvei, nu putea vorbi altfel decât sa-si sustina trândavia postului caldut prin toate mijloacele, indiferent daca aceste frizeaza ridicolul si infantilismul, pentru a nu spune cuvinte mai dure. As indrazni sa spun ca parul carunt nu este întotdeauna evidenta exterioara a întelepciunii, dar minciuna pura si dura în gura unui om cu vârsta sa face sa para un colier de aur la gâtul unui magar bolnav de rapciuga! Dizertatia profesorului, în videoclipul întâlnit pe una dintre retelele sociale sub numele dânsului, începe cu o afirmatie aproape socanta: numita profeta a cultului AZS, în timpul viziunilor „nu respira deloc” iar timpul de transa (termen care nu-i facea placere profesorului!) dura chiar si patru ore… Aceasta forma supranaturala de existenta, l-a determinat pe Aron Moldovan sa creada în divinitatea inspiratiei. Urmeaza apoi, descrierea exhaustiva a unui fenomen pe care stiinta medicala îl numeste catalepsie. Aceasta este o afectiune repetitiva a sistemului nervos caracterizata prin pierderea momentana a mobilitatii (voluntara sau involuntara) si a sensibilitatii corpului. Simptomele, potrivit Wikipedia, includ: corp rigid, membrele rigide, lipsa raspunsului la stimulii vizuali si tactil, pierderea controlului muscular, încetinirea functiilor fiziologice (respiratie, digestie, bataile inimii etc). Persoana se gaseste fara semne vitale si pare moarta. Nu pare sa fie o boala în sine, ci mai degraba un simptom asociat cu schizofrenia si alte psihoze grave sau cu epilepsia si boala Parkinson. S-au citat cazuri când datorita unui soc, a unui traumatism, bolnavul a dezvoltat o astfel de afectiune.
Catalepsia sugerata este acea stare pe care bolnavul o adopta dupa ce a fost capacitat de catre cel (cei) care sunt sau fac parte din cercul intim, ori este inspirata de imagini, trairi si iluzii recente. Acest fenomen este de cele mai multe ori de natura mistica, și poate fi generat de lecturi religioase, vizionarea de fotografii, tablouri, gravuri pe aceeasi tema. Postura adoptata e una de adulatie extrema, expresia fetei e de adânca fericire, de extaz. Relatarile ulterioare ale bolnavului sunt de natura fantezista, amanuntite si credibile pentru grupuri convise de religiozitatea trairilor.
Profesorul Aron Moldovan si-ar baga mâna în foc (oare?) ca si sabinul Mucius Scaevola, pentru veridicitatea faptelor cu care încearca sa-si convinga auditoriul. Uita însa, cu buna stiinta si aceasta tot minciuna este, sa ne spuna care dintre prorocii Scripturii au primit mesajele divine în fata nenumaratilor martori, asa cum afirma ca „profeta” de serviciu le-ar fi primit si cum aceste mesaje venite de la Dumnezeu, azi erau bune, dar mâine caducau!?. Aici ramâne edificativa chestiunea zecimii, inventata de catre Duddley Marvin Canreight si însusita mai târziu de catre „profeta” prin viziune cataleptica. Stim din lectura Bibliei, ca fenomenul adevaratelor viziuni divine era un act strict intim, secret putem spune, de cele mai multe ori nocturn, ori în locuri izolate. Nu avem nici o informatie scripturistica despre starea cataleptica în care s-ar fi aflat prorocii atunci când Dumnezeu le vorbea, ba din contra! Întâlnirea Domnului cu Saul pe drumul catre Damasc nu intra în categoria viziunilor profetice. De asemenea, stim cu certitudine, ca oamenii Domnului au fost sanatosi si cu o înfatisare fizica excelenta. Avraam, Moise, Iosua, David, Ilie, Daniel, evanghelistii, Pavel sau Ioan, pentru a pomeni doar câtiva dintre marii barbati ai credintei, au fost oameni cu o înfatisare deosebita, frumosi fizic si fara nici o meteahna. Oricâte retusuri ar face adulatorii, fotografiilor „vizionarei”, tot o femeie urâta ramâne, cu o privire care nu inspira evlavie sau bunatate, nici încredere ori empatie, fiind o bolnava pâna la sfârsitul vietii.
Profesorul Moldovan vrea sa ne convinga de un fapt irefutabil si anume ca scrierile „profetei” ar fi hristocentrice. Scriptura afirma ca si dracii cred în Isus Hristos si ca se înfioara de teama. Cu alte cuvinte împotrivitorul lui Dumnezeu, satan îsi tese întreaga conspiratie în jurul figurii Domnului si tot raul pe care-l face îl are pe El în centru . Totul este îndreptat spre sabotarea figurii Printului Vietii, întratât încât el însusi se face un înger de lumina pentru imitarea marelui eveniment al Revenirii si înselarii tuturor celor care nu-si ancoreaza credinta doar în scrierile sfinte! Toți cei care credem in Poruncile Tatălui și pastram in noi credința Fiului avem pe Hristos in centrul vieții, deci argumentul profesorului, in acest caz este fără noima.
Mai înainte, flecareala devine obositoare prin faptul ca vrea sa-i construiasca „vizionarei” de carton, un cuib sub care marturia Scripturii sa nu-i înmoaie aripile de neadevar si sa-i dovedeasca goliciunea, sărăcia, ticalosia si nenorocirea scrierilor. Oricât de stufoase ar fi si oricâta serpuire ar face printre textele biblice, Dumnezeu tot îi arata urâciunea, desi se ascunde ca si diavolul în spatele unei palide lumini. Numai sa ne aducem aminte despre elucubratia „amalgamarii speciilor” si nasterea de descendenti în civilizatia antediluviana, nebunie care contrazice Scriptura în mod grosolan, neobrazat și pe care o găsim “vizionata” in cartea Patriarhi și Profeți. În Geneza 1, Cuvântul afirma în mod repetat, accentuat, ca toate vietuitoarele au fost facute dupa soiul lor si ca astfel create ele au fost bune. Dupa „soiul lor”, autorul vrea sa spuna ca fiecare avea un propriu cod genetic, inalterabil si fiind „bune”, ca nu mai exista nicio posibilitate de transformare. Blestemul „viziunii” amalgamarii, a amestecului speciilor s-a întins pâna în sfera ridicolului si am putea spune astazi a penalului, când unul dintre stâlpii bisericii, Uriah Smith a ajuns sa afirme ca bosimanii, popor traitori în tinuturile inospitaliere ale desertului Kalahari sunt descendentii încrucișării africanilor cu maimutele! Mai aflam din numita lucrare ca Noe a primit porunca divina ca aceste creaturi sa nu fie luate in Arca și salvate, ci sa piară. Nu comentez o astfel de enormitate. E o blasfemie!
Medicul adventist Molleurus Couperus, profesor de dermatologie la spitalul Loma Linda (California, USA), a scris si publicat în 1985, un articol intitulat „Importanta ranii capatate la cap de catre Ellen G. White” in care comentează: „În lumina neurobiologiei actuale putem afirma cu un înalt grad de probabilitate ca viziunile Elenei White sunt rezultatul unei activitati electrice anormale în cerebrul sau. Din nenorocire pentru vietile lor, unii ignora adevarul stiintific, iar altii prefera sa-l ascunda ghidati de interesele lor meschine.”
Profesorul Moldovan ignora acest adevar stiintific, protejându-si prin minciuna postul de carturar, facut astfel la apelul de seara al Uniunii. Ajuns la minutul patru si jumatate al alocutiunii sale, flecareala atinge paroxismul îndoielii când vorbeste despre „caracterul exemplar” al „vizionarei”. Am dedicat anterior, articole despre uciderea din culpa a multor misionari de care se face vinovata „profeta” prin interzicerea folosirii chininei, fie profilactic, fie curativ si nu mai insist asupra temei. Seria de articole se numeste „Mintind în numele lui Dumnezeu”. Acum, l-as întreba pe profesorul flecar, ce „caracter exemplar” poate avea o persoana vinovata de ucidere? A interzis consumul chininei doar pentru ca se numea pe atunci „scortisoara iezuita” despre care afirma ca i s-ar fi „aratat” ca fiind o nascocire a satanei. Oare diavolul a facut scoarta copacului, ori Dumnezeu? Raspunde, profesore! Nu prea departe, Aron Moldovan face referire la viata modesta pe care o duceau sotii White, la greutatile pe care le-au întâmpinat de-a lungul timpului. Aproape ca-ti dau lacrimile de mila lor! Nu intru în detaliile acestei minciuni. Pe când ei se plimbau cu automobilul prin statul Michigan și America la conferințe, „profeta” viziona imensul prejudiciu pe care costisitoarea (pe atunci!) bicicleta o producea asupra sanatatii adventistilor! Si aceasta doar ca sa nu scada fluxul zecimii care începuse sa le umple buzunarele. Nu se numeste asta ipocrizie, profesore? Apoi, într-un moment scapat de sinceritate profesorul Stie Prostii, ne da sa cunoastem ca în momentul în care familia White si-a dat seama de veleitatile „profetice” ale Elenei si au început sa-si vânda „comorile literare”, viata lor s-a schimbat radical. Acum, sa luam de buna inventia smechereasca a „darului profetic” spune-ne si noua, profesore, cu exemple din Scriptura, când anume au facut negot prorocii, cu viitorul facut cunoscut de catre Dumnezeu? Ellen si James White au facut avere. Asta nu ne-o poti nega! Si fac în continuare, urmasii lor prin intermediul Fundatiei White!
Lovitura in cap cu o piatra pe care a primit-o în adolescenta si care i-a cauzat un soc asemanator cu coma a determinat o atingere a lobului temporal. A ramas cu sechele severe dezvoltând potrivit medicului adventist Molleurus Couperus (1906-1998) fundator si editor al revistei Spectrum, o forma grava de epilepsie catatonica. Pe fundalul unei educatii profund religioase, mai întâi ca membra în biserica metodista, apoi ca adoratoare a miscarii milleraniste, Ellen White si-a depasit conditia de semianalfabeta, prin intermediul a cel putin zece secretari, expunând lumii advente credule, aproape o suta de mii de pagini scrise cu „viziuni” si „aratari” mistice. Niciuna dintre asa zisele viziuni, nu rezista la proba numita „La Lege si la Marturie” desi multe dintre scrierile ei „profetice” au fost revizuite si corectate în amanuntimede către cei care doreau prezervarea și continuarea înșelătoriei.
Apoi, numitul profesor ne îndeamna sa credem ca biserica a avut „mari avantaje” din îndrumarea ei ecleziastica, fiind un tezaur de necuprins pentru toti si peste timpuri. Daca flecarul acesta încaruntit în ignoranta ar avea putin bun simt si-ar aduce aminte despre ceea ce scria Apostolul Pavel la 1 Timotei 2:12, si anume: „Femeii nu-i dau voie sa învete pe altii, nici sa se ridice mai presus de barbat, ci sa stea în tacere.” Deci unde ramâne prohibitia marelui Apostol si îndrumarea (învatatura) profetei, profesore? Nu crezi dumneata ca “vizionara” a deschis poarta feminismului luciferian, așa cum îl vedem astăzi in biserica? (Va urma)
Caci iubirea de bani este radacina tuturor relelor; si unii, care au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri. 1Timotei 6:10
Când Dudley Canreight a venit cu propunerea insolită de-a deschide mina de aur numita zecime, el știa ca în mod instantaneu facea o bresa în cutia Pandorei, slobozind prin biserica o mulțime de duhuri rele, atâtatoare de pofte. El făcea parte din “coloana a cincea” iezuită, școlit într-un colegiu iezuit, un fidel al Companiei mortii, animat cu un simțământ de ura atroce împotriva a tot ce reprezenta protestantismul.
Cum bine se știe, de familia White, pe atunci, sărăcia se ținea lipita ca scaiul de lâna oii și oricât ar fi vrut sa scape de ea aceasta parca mai abitir se latea. Nu pentru ca erau pătrunși de sentimentul simplității, în care a umblat Domnul nostru și sfintii apostoli, ci pentru ca munca zilnică le dădea frisoane trântind-i la pat, fiind, precum scria mai târziu “mesagera”, ocupati peste măsura cu treburile ecleziastice si… viziunile.
Au fost unii dintre “părinții bisericii” care s-au aratat reticenți la ideea zecimii în bani, ce venea sa înlocuiască contribuția benevola a credincioșilor la dezvoltarea și solidificarea comunităților, intuind noianul de neajunsuri și blesteme, înstrăinând miscarea adventa de principiile enunțate de către apostolul Pavel. Dar geniul raului încolțise în conjurația înșelăciunii izvodita de catre de familia White. Îndata, consoarta pastorului itinerant James, a început sa manifeste un neașteptat dar “profetic” distribuit de-a lungul vieții în mai bine de o suta de mii de pagini manuscrise. “Viziunile” s-au succedat cu voioșie: de la zecimea inventata de Canreight, via născocirea iezuită, la pagini plagiate în întregime de la alți autori, si pâna la informațiile luate de prin jurnalele vremurilor, manipulate în folosul propriu si extazul mistic al credincioșilor congregațiilor advente… Astfel, i se “arata”, i se “descoperea”, sau i se “spunea” de atâtea ori, încât nimeni nu poate contabiliza aceste contacte nemijlocite cu Cerul, care au devenit atât de banale încât scrierile prorocilor și experiențele apostolilor pălesc prin nesemnificative ce sunt!
Marea șmecherie a “prins” în biserica adventista, și aceasta cu complicitatea unora care au dat mărturie despre “mesagera”, deși înșelăciunea era evidentă și ușor de dovedit. Taina fărădelegii a început sa lucreze în biserica și a săpat adânc, la radacina, rămânând acolo, ca un rasad toxic și invadator. Generații și generații de credincioși au trecut prin aceasta vale a umbrei morții și mulți au fost cei contaminați cu o învățătura conținând elemente otrăvite și tot atâtea mesaje subliminale. Este înșelăciunea aproape perfecta, purtând marca vrăjmașului. Cui putea servi “mesagera”, dacă Dumnezeu nu rostește neadevăruri și nici nu-i om ca sa-și schimbe spusele?
Dar sa ne întoarcem la negoțul zecimii. Dudley Canreight scria in oficiosul adventist despre obligația plății zecimii ca despre întoarcerea unui împrumut primit de la Dumnezeu, idee adoptată îndata de către Ellen White și pe care ulterior a avut-o în “viziune”. Dezvoltarea bisericii, organizarea clanului pastoral, nevoile administrative și cele ale “mesagerei”, necesitau fonduri pe care Planul Bunăvoinței Sistematice, acțiune “vizionata” cu câțiva ani înainte, nu o putea împlini. Astfel a luat naștere zecimea în bani avându-l părinte pe Dudley Marvin Canreight, un iezuit infiltrat, iar ca muma vitrega o profeta, care nu era ce spunea ce este și pe care Scriptura o numește Izabela… De atunci și pâna astăzi, negoțul zecimii a prosperat, s-a lățit și s-a dezvoltat în așa măsura încât, acest holding adventist încheie afaceri veroase cu companii care fabrica armament și logistica militară, cu rețele de distribuție de alimente care procesează carne (deși “mesagera” a interzis acest consum!), ori parteneriat cu rețeaua spitalicească a Vaticanului… Mai mult, au ajuns campionii avorturilor neconditionate, o rusine pentru cei care se pretind a fi împlinitorii unei înalte moralitati, asasini cu simbrie, în slujba dusmanului omenirii.
Zecimea platita înmoneda a fost interzisa poporului evreu. Pentru cazuri exceptionale, când nu exista alta posibilitate de-a se achita partea levitilor, Dumnezeu a admis o astfel de plata, însa cu un adaus substantialdrept amenda pentru procedeu. Apostolul Pavel nu admite pentru Biserica neamurilor nici un fel de dare numita zecime. Desi era Apostol, Pavel a lucrat cu mâinile lui pentru nevoile sale si ale celor care-l însoteau! Astazi, o gasca de smecheri aciuata prin biserica îsi „trag” salarii grase pe seama unor naivi care-i privesc muti de uimire si fericiti pâna la extaz cum le scotocesc cu nerusinare prin buzunare furându-le avutul.Nici ei ca grupare si nici zecimea ca obligatie, nu au ce cauta în Biserica Domnului!
Îmi marturisea cineva, ca de curând, a asistat la o scena incredibila. Se petrecea într-o tara africana. Pastorul unei comunitati din capitala împreuna cu prezbiterul si unul dintre diaconi îsi pândeau credinciosii pe la portile uzinelor, atelierelor, sau cooperativelor unde munceau, în zilele când se plateau salariile bietilor oameni, ca sa le ia direct zecimea, fara zabava. În aceeasi comunitate cei care nu voiau, ori nu puteau sa-si plateasca darile erau cautati acasa de haidamaci si mardeasi care-i „convingea” la darnicie si cu aplicarea de dobânzi pentru întârziere. Nu sunt cazuri izolate acestea, desi ridicolul situatiei ne transpune cu gândul la alte epoci, poate la fel de întunecate, si probabil mult mai violente. Un altul îmi povestea ca prin nordul Moldovei, de asemenea umblau pastorii si trepadusii lor pe la casele credinciosilor sa-i convinga, sa-si plateasca zecimea amenintându-i cu cenzura si excluderea pentru motiv de rebeliune!
Iacob Coman predica de la anvonul bisericii lui cum enoriasii sai, care s-au rupt din comunitatile muresene erau urmariti pe la domicilii de pastori si prezbiteri sa-i convinga sa revina la locurile lor, iar daca totusi îsi gaseau placerea în dizidenta, o puteau face, însa zecimea sa o trimita bisericii mama! Auziti nerusinare!? Vi se pare normala o astfel de atitudine? Acestia sunt urmasii Domnului Hristos? Eu cred, ca nu! Ei fac lucrarea celui rau punându-si masca de miel blând peste chipul cu colti rânjiti ai lupului nimicitor. Bine traitori din cei doi banuti ai vaduvei, clanul pastorilor mafioti îsi înalta vile luxoase, îsi „trag” masini scumpe, îsi petrec vacante în locuri de vis, îsi trimit copiii ca pe niste beizadele la scoli înalte prin strainataturi, au case de odihna, terenuri de tenis si golf, îmbraca haine croite de marci exclusive… Seamana tot mai mult cu dumnezeul la care se închina, acela care i-a momit cu bogatia si i-a vrajit cu minciuna scornita de o profeta care n-a profetit nimic.
Ascultam acum vreo doua zile o predica a unuia care se crede mare predicator, cu harul vorbirii si multa elocinta. Eu nu vad de bine ca anvonul sa fie transformat într-o scena de teatru de comedie unde o paiata se scalambaie dintr-o parte în alta zicând ca vorbeste din Scripturi, dar ma rog, daca asta prinde la lume, ce nu face omul pentru a mai lega un prozelit la stâlpul infamiei?! Spunea insul, ca plata zecimii este opera lui Dumnezeu si ca neîmplinirea obligatiei de-a restitui banul împrumutat de la El, te va trimite în afara zidurilor Cetatii Sfinte. Fara umbra de îndoiala, omul e un mincinos împreuna cu Ellen White, cea care a inventat aceasta uriasa înselatorie. Apostolul Pavel a scris în repetate rânduri ca darurile si ajutoarele sunt benevole fixând chiar si o zi anume pentru strângerea lor. Mai spune apostolul sa facem parte din avutul nostru si celor care ne învata. Aceasta este cu totul altceva! Carturarii sunt o specie rara în biserica. Ei sunt cei dedicati lucrarii Domnului, înzestrati cu întelepciune divina, studiosi ai Cuvântului, cei care prin cunostintele lor trebuie si sunt chemati ca sa zideasca credinciosii comunitatilor, sa-i pregateasca pentru vremurile tulburi, crizele si nenorocirile care se vor abate peste omenire. Ei sunt, in general, misionarii plecați sa ducă Evanghelia Domnului, departe, peste mari și tari. Sunt unicii care trebuie și pot trai din Cuvânt. O spune Pavel, nu eu! Acum, sa ne gândim cu atentie la hoarda de incapabili care se numesc pastori, niste smecheri în fond, carora nu le pasa nici de turma, nici de pastorire, ci de umplerea buzunarelor, de interesul propriu, de negotul propriu deschis în coasta bisericii… Acestia nu se pot numi carturari, întelepti sau învatati! Sunt cel mult niste vagabonzi ecleziastici care suiti la anvoane, profereaza minciuni si îndemnuri sataniste pentru vaccinare si revaccinare! Numea saltimbancul pe post de pastor, plata zecimii ca pe o opera a lui Dumnezeu. Pe loc m-a dus gândul la o secta cu naravuri mafiote de sorginte catolica, numita OpusDei (Opera lui Dumnezeu). De la intrarea adventismului sub umbrela ecumenismului, iar de când catolicismul a ajuns „biserica fratelui mai mare”, obiceiuri ordinare au ajuns sa se strecoare în sufletul copiilor lui Dumnezeu aduse de catre misteriosii lucratori de pe ogorul apostaziei. Opus Dei (Praelatura Sanctae Crucis et Operis Dei) este o organizatie preoteasca apartinând bisericii catolice, ce opereaza în toata lumea si este compusa din preoti si laici (numiti numerarios, supernumerarios si agregatis) a caror scop principal, dar nedeclarat este acela de-a strânge, uneori prin metode nu tocmai clare, fonduri mobile si imobile pentru organizatia proprie si Vatican. Au existat întotdeauna controverse si ciondaneli între organizatie si departamentul financiar de la „sfântul scaun” asupra cantitatii de bani, ori proprietatile pe care Opus Dei le dadea visteriei de la Roma. Si unii si ceilalti sunt la fel de avari si de ticalositi la tot felul de rele!
Opus Dei este o organizatie preoteasca si laica apartinând bisericii catolice. Aproape toti membri sai sunt masoni cu diverse grade. Scopul lor este acela de-a strânge fonduri si proprietati pentru folosul propriu si cel al papei. Metodele lor de actiune nu sunt întotdeauna cele mai curate. Dar cum printre membri sai sunt politisti, procurori, judecatori, oameni politici, jurnalisti, artisti cu renume etc. niciodata n-a fost chestionata în amanunt moralitatea lor.Sunt ca aerul, prezenti în toate partile!
Rezumând, activitatea lor e piraterie pura. Preotii de prin dioceze „vâneaza” enoriasi avuti si cu proprietati extinse, de preferinta vârstnici, carora le ofera multa atentie, grija si preocupare. Sunt introdusi într-un „program” de sensibilizare la adresa organizatiei care chipurile, ar lupta cu eradicarea saraciei, îngrijirea si scolarizarea orfanilor, furnizarea de tratamente gratuite bolnavilor etc. Li se dau mici cadouri (ochelari, serviete), apoi personal pentru curatenie, pentru cumparaturi, însotitori, mici vacante platite… Acesta este nivelul superior al programului. Daca exista probleme juridice cu proprietatea (-tatile), finantele ori cu familiile, specialistii corupti ai organizatiei le rezolva îndata. Omul îndatoritor, e dispus sa faca orice pentru Opus Dei… Acesta este ultimul nivel din programul mafiot de extorcare. În final, va semna acte de donatie si daca n-o va face, va fi convins sa o faca! Mostenitorii care eventual vor ridica pretentii vor avea parte de urgii nemaipomenite. Opus Dei sunt totul! De la directorul de scoala, la seful politiei, la ministrii, parlamentari, doctori sau directori de spitale… Nimic, niciun sector din activitatea sociala nu scapa controlului organizatiei. Sunt oameni care au avut necazuri uriase, au suferit accidente teribile sau au murit pe neasteptate fiindca s-au împotrivit organizatiei!
Folosirea resurselor financiare rezultate din zecime în activitati nelegitime au condus comunitatea adventa pe drumul fara întoarcere al pierderii identitatii crestine transformând biserica într-un holding urias, un negot piramidal cu suculente rente pentru o mâna de smecheri si un noian de saracie si suferinta pentru cei mai multi.
Cresterea pretentiilor capilor bisericii, includerea consoartelor în „lucrare” si implicit pe statul de plata al conferintelor, pierderea unor sume uriase de bani în afaceri nerentabile, ruinarea sistemului sanitar o data cu asocierea acestora la reteaua spitaliceasca si farmaceutica a bisericii catolice, aducerea editurilor în stare de faliment prin publicarea de titluri seci, infantile, nefericite, care nu intereseaza pe foarte putini cititori i-au determinat pe trepadusii trezorieri sa caute mijloace si metode de-a astupa gaurile colosale din bugetul rau dijmuit si aiurea chivernisit. Apropierea adventistilor de Vatican, prin intrarea în Miscarea Ecumenica Mondiala (lucru tinut ascuns credinciosilor de rând!), i-au determinat, precum scriam, sa adopte idei mafiote si naravuri nefiresti cu morala crestina. Una dintre nerusinatele metode de-a atrage bani la tezaurul furat luna dupa luna, de flamânzii si lihnitele oportunistei protipentade ecleziastice este asa cum am aratat într-un articol anterior, întocmirea unor „liste negre” de rau-platnici si presionarea lor prin vizite de „convingere” la domiciliul acestora. De la anvon, sugerate de la Conferinta Generala se împart predici despre zecime accentuând pe amenintarea „vizionarei” White, despre faptul ca neplata acestei dari atrage dupa sine pedeapsa ireversibila a cerului. Apoi, copiate dupa metodele Opus Dei, credinciosii înstariti de prin comunitati sunt învatati sa-si doneze bunurile bisericii „pentru ca lucrarea Domnului sa propaseasca”! „Donati, dati, daruiti!” este sloganul care suna din scurtele secvente video difuzate în comunitati în vreme ce se strâng banii pentru îmbuibarea clanului smecherilor pe seama naivitatii oilor si berbecilor adventisti, îndemnuri care rasuna ca într-o pelicula futurista post-apocaliptica si de proasta calitate… Voi continuati sa dati de bunavoie acestei haite de lupi rapitori a zecea parte din venitul vostru si fara sa gânditi cu capetele voastre daca este bine, ori este rau aceasta. Eu va indic sa cititi Cartea Proverbelor, care aproape jumatate vorbeste despre întelepciune si va recomand citirea pâna la extenuare a unui jumatate de verset: „Lasati prostia si veti trai!”
Chiar când Apostolul Pavel era în viata, „taina faradelegii” a început sa lucreze cu atâta putere în biserica primara, încât aceasta a devenit covârsitoare, amenintând sa cangreneze întreaga sa lucrare. De aceea, scria marele apostol cu tristete si resemnare: „…trebuie numai ca cel ce o opreste acum sa fie luat din drumul ei.” Fiind aceasta o taina, trebuie facut un minutios proces de cercetare pentru a descoperi ceea ce aceasta reprezinta pentru biserica si cum ameninta prin lucrarea ei integritatea acesteia. Pavel avea cunostinta de pericolul „faradelegii” care plana deasupra bisericii precum mitologica „sabie a lui Damocles”, pentru ca i s-a aratat de catre Dumnezeu. Noi astazi stim algoritmul blestemat al cancerului ce roade sanatatea adunarilor crestine, pentru ca îi vedem nefericita-i zbatere de-a lungul a sute de ani de mutatii, de transformari. Învățăturile străine, învelite bine in staniolul frumos colorat al minciunilor mistice, păgânismul “creștin” și poleiala ostentativă a unor scrieri cu pretenția luminarii caii către Cuvântul lui Dumnezeu, au fost și sunt “taine” prin care fărădelegea absoarbe seva bisericii și ucide duhul crestinului.
Am aratat intr-un articol anterior cum idolatria bisericilor protestante in general, și a celei adventiste in particular, unele obiceiuri nefiresti “inventate” de proroci falși, care nu aveau altceva in gand decât interesul mercantil și de grup, au năruit conștiința ecleziastica împingând Reforma sub umbrela ecumenismului catolic.
Astăzi nu se mai poate vorbi de protestantism, ci de o mutație teologica monstruoasa numita “ideologia renegaților” care încearcă sa împace traditiile păgânismului catolic cu principiile reformatorilor creștinismului.
Dintr-o data hidra Vaticanului a devenit aliatul necesar in lupta umanității împotriva schimbărilor climatice și a alterării ecosistemului “mamei pământ” (nume profund păgân, de altfel!), infantila și blasfemica enciclica papală Laudato Si, a devenit “interesantă”, politica asasinatului catolic de-a lungul timpurilor s-a catalogat drept “eroare” făcută din neștiința și prea multă dragoste pentru Hristos, papa nu mai este inamicul bisericii adevărate, ci “liderul incontestabil al lumii și cu cele mai bune intenții, iezuiții sunt “frății noștri de credința”, iar orice doctrina noua pe care o născocește mintea microcefalului dar periculosului Bergoglio este indata adoptată și socotită ca geniala.
Declinul adventismului a început imediat după ce Mișcarea s-a transformat in biserica, moment in care taina fărădelegii a început sa lucreze cu tărie. Iezuiții, armata neagră, tăcută, periculoasa și eficientă a ghicit tăria neobișnuita a conceptului “Legea lui Dumnezeu și credința lui Isus Hristos”, ca și amenințarea pe care acest bob minuscul, dar rebel al protestantismului îl reprezintă pentru uriasul catolic, dar cu picioare de lut și au pus in mișcare mecanismul disimulat al înșelăciunii, pe care-l aratam in continuare.
Astfel de la contribuția benevola pentru susținerea Mișcării, iezuiții, prin Dudley Marvin Canreight (școlit la Academia iezuită St. Albion, din New York) s-a ajuns la o formula mutanta, mincinoasa, adică la sistemul zecimii in bani, pe care ulterior “profeta” Ellen White, a primit-o intr-o “viziune”, trecând-o in categoria cuceririlor personale. Iezuiții, care au lucrat febril la ruinarea adevărurilor biblice ale Mișcării Advente, l-au trimis apoi pe Canreight in alte biserici (metodista și baptista) împreuna cu tot veninul unei minți ascuțite, dar dominat de duhul neadevarului, ca sa îndoctrineze înșelăciunea și in restul protestantismului american.
Cum banul este rădăcina tuturor relelor și minciuna boala de dinaintea morții duhovnicești, părinții bisericii (mulți dintre ei masoni!), despre care “profeta” cultului afirma ca “nu-i un lucru chiar atât de rau”, au găsit de cuviință sa-și croiască un grup de privilegiați, numiți pastori, sa se așeze in capul comunităților și sa exploateze cu nesimțire vaduva biblica și cei doi bănuți ai săi.
Canreight, după răul făcut cu inventarea zecimii, fiind ani buni secretarul familiei White, a făcut in final și un lucru bun, anume a dezvăluit minciuna “darului profetic” pe care l-ar fi avut Ellen White. Cu siguranța multe dintre scrierile “profetei” l-au avut pe el ca autor!
Faptul ca tagma păstorească a găsit in zecime, in banii adunați cu migala și minuțiozitate Sabat, după Sabat, deși apostolul Pavel, când scria corintenilor despre daruri și ajutoare recomanda o alta zi, un mijloc eficient de-a le cultiva trândăvia, de-a dezvolta o adevarata întreprindere cu o organigrama extinsă, și de-a transforma Mișcarea in biserica, adică intr-un holding lucrativ.
Ca este așa, și ca nesimtirea celor care sunt in capul bisericii întrece orice închipuire, o probează chiar dezvăluirile recente ale negoțurilor pe care aceștia le au cu companii care fabrica armament și logistica militară, industria cărnii (deși interzice consumul!), industria farmaceutica ( care fabrica veninuri mortale numite chimioterapice)… Dar cea mai scârboasă, cea mai nefireasca, cea mai respingătoare activitate pe care acești fii ai lui Belial o aproba și care le aduce profituri uriașe este asasinatul sub control “medical”, avortul. Toată rețeaua sanitara adventista este angrenata in acest câștig mârșav! Sa nu spună nimeni ca este responsabilitatea celor care conduc aceste abominabile fabrici ale morții! Nu! Responsabilitatea este a tuturor plătitorilor de zecime din care s-au edificat toate acestea, caci așa glasuieste Scriptura prin vocea prorocului Ieremia (7:18)!
Fundația Ellen White este astăzi o mina de aur generând profituri uriașe prin publicarea, republicarea, fragmentarea și brosarea scrierilor “profetei”, distribuirea lor in biserica in care, beneficiind de un amplu serviciu de propaganda ecleziastica le vinde obligat enoriașului vrăjit de o noua coperta, cu numele idolului scris cu litere mari.
Canreight scria despre spiritul autoritar, manipulator, adesea nedrept al “profetei”, căreia i-a pus fățiș, evidentele probate ale înșelăciunilor ei. Copia cu vădit entuziasm pagini din autori protestanți pe care ulterior, după anumit timp, minuțios calculat, le prezenta in Herald Tribune ca “viziuni” propri.
Canreight a fost martorul unor “profeții” scrise și editate, care ulterior s-au dovedit a fi minciuni, fantezii și imaginații infantile. Scrierile au fost retrase pe usa din dos, reformulate și ulterior republicate cu costuri enorme, plătite evident de biserica. Beneficiile însă, au intrat direct in buzunarele largi ale familiei White!
Este veridică afirmația lui Dudley Canreight despre înșelăciunile familiei White? Da! Astăzi întâlnim încă in “scrierile profetice”, deși au trecut de-a lungul timpului printr-o mulțime de filtre corectoare, minciuni, falsuri, blasfemii, unele generatoare de moarte ( vezi cazul chininei descris in articolul “Mințind in numele lui Dumnezeu”), altele hilare ( despre mersul pe bicicleta sau folosirea perucii), iar unele de-a dreptul tenebroase cum ar fi afirmațiile despre amestecul (amalgamarea) umanilor cu animalele, rezultând descendenți așa cum își imagina bolnăvicios “profeta” ca ar fi fost Civilizația antediluviana.
Apariția “profetei” a fost cu adevărat vazuta de către Apostolul Ioan, in Apocalipsa. Cine citește mesajul adresat Bisericii din Tiatira, nu poate sa nu fie șocat de similitudinea ce exista între scrierea sfanta si viața “profetei”! Dar cum interesul poarta fesul, n-au fost voci care sa protesteze, nici chiar și formal. Toți șmecherii tagmei pastorale trăiesc bine mersi deasupra umerilor căzuți sub povara nevoilor amărâtei văduve și se îndestulează pe saturate din cei doi bănuți ai ei. Atunci cum sa vorbească cineva împotriva minciunii White?
Au fost glasuri care de-a lungul timpului au făcut dezvăluiri, dar numai după ce au părăsit biserica, ori dacă au făcut-o atâta vreme cât erau membri, au suportat consecințele rebeliunii lor, fiind îndepărtați, stigmatizați, nedrept catalogați “dușmani”.
Din categoria lașilor, a comedianților de opereta, unul care-și plânge in mod teatral “mea culpa” pentru perpetuarea înșelăciunii in biserica Adventista face parte si schismaticul Iacob Coman, cel care nefiind primit in clubul șefilor de Conferința, sau Uniune s-a gandit sa-si “tragă” o biserica apendice, un fel de bastard făcut cu servitoarea si pe care stăpânul îl ascunde prin dosuri cu nădejdea ca intr-o buna zi, de la atâta greață i se va trage si moartea!
Exista un clip de video in You Tube, cu o durata de doua minute numit de către cel care l-a postat “Declarațiile unui adventist de elita” și in care Iacob Coman plânge cu lacrimi de crocodil, încercând sa-și limpezească conștiința încărcată de minciunile “spiritului profetic”. Ma întreb, de ce schismaticul Coman, nu și-a făcut procese de conștiința pe când era decan la Cernica, ori pastor la cea mai bogata comunitate din Ardeal? Va spun, eu! Pentru ca minciunile White îl serveau sa-și sporească și sa-și chiverniseasca averile! Atunci nu-i mai pasa de enoriașii mințiți, înșelați, prostiti, adormiți și uciși duhovnicește in fata lui Dumnezeu… Nu! Se încarca de daruri, ciupea de peste tot, pastor cu multe oficii, cu o sete nestavilită pentru înavuțire, fala și renume.
Când a dat de un izvor cu vana buna, o biserica numai a lui și vreo suta de tonti capabili sa-i stăvilească pofta de bani, și-a dat drumul la gura, spărgând “taina fărădelegii” adventiste, vorbind fără înconjur despre înșelăciunea din scrierile White. Recunoaște ca acestea s-au modificat de zeci de ori, ca s-au eliminat prostiile, non sensurile, minciunile flagrante… Ca au folosit și folosesc pentru înrobirea duhovniceasca a enoriașilor, adormirea lor, stoarcerea zecimii și părăsirea lor in brațele Satanei.
“Dacă Dumnezeu exista, nici un adventist de ziua a șaptea nu va fi mântuit!” Cutremurătoare declarație! Dar cu doua corecții necesare: Dumnezeu exista, fără umbra de îndoiala, asa ca mai sunt adventiști care nu și-au făcut un idol din Ellen White și încă mai citesc Sfânta Scriptura! Iar secunda, tu nu poti emite sentinte asupra lucrurilor ce nu-ti apartin! În rest, adevărat a grăit gura păcătosului Coman…
Timp de frământare, de teroare și de groaza in Europa celui de-al Doilea Război Mondial. Un atașat cultural de la Legatia romană de la Berlin își risca viața in zeci de traversări prin zona muntoasă din sudul Germaniei, trecând peste frontiera, in Elveția, evrei fugăriți, vânați de către icoana morții, teribilul Gestapo.
Revenit in țara, se infiltrează între legionarii turbulenți furnizând serviciilor de specialitate ale statului, listele politicienilor condamnați sa fie executați de către echipele morții, inclusiv istoricul Nicolae Iorga.
Pe când se afla in Elveția, cu un grup de refugiați, un agent sovietic ii face cunoscute evenimentele care vor urma in România, după ce nemții vor fi împinși peste frontiere către matca lor, inclusiv împușcarea Conducătorului.
Deși a dat aceasta informație șefului sau, acesta a preferat sa tacă. De ce? Pentru ca acesta a considerat, ca in cazul lui Iorga, ca Antonescu are de plătit pentru asasinatele pe care le-au comandat și nedreptățile pe care le-au făcut, inclusiv pentru prigoana declanșată împotriva celor care nu împărtășeau crezul ortodox.
O carte care vorbește despre o frântură din istoria adevarata a României și pe care mulți oameni au trăit-o, iar unii au plătit cu viața nenorocul de-a se naște in acele vremuri…
Mulți s-au apucat sa scrie, sa împărtășească și sa publice pe toate căile pe care tehnica de astăzi ne permite sa o facem, despre cum și necum trebuie sa ne injectăm împotriva unei boli care, potrivit mass media, nimiceste specia umană. Înainte de toate trebuie sa lăsam la o parte prejudecățile și sa ne punem simpla și coerenta întrebare și anume: cine conduce lumea? După ce ne-am lămurit asupra intențiilor cârmuitorilor fie văzuți, fie nevazuti, putem trece la analiza necesității prevenirii prin imunizare a acestei boli virale. Nu face parte din nici un scenariu conspiraționist faptul ca indivizi care n-au nimic de văzut cu medicina preventivă precum Bill Gates, George Soros, Mark Zuckerberg, Elon Musk, ori Jeff Bezos dau sfaturi binevoitoare, fac presiuni răuvoitoare, sau cer măsuri coercitive asupra muritorilor de rând care nu vor sa marsaluiasca în direcția impusă. Îi vedem la televizor ori în presa scrisa aproape în fiecare zi, obsesivi și intoleranti. Cine sunt ei și pe cine reprezintă aceste figuri publice? Pe de alta parte, guvernanți democratic aleși fac același joc mizerabil, un hibrid de minciuna, înșelăciune și promisiuni golănești. I-am văzut asmutând poliția împotriva manifestanților numiți cu rea voința negaționiști și i-am văzut pe cerberii guvernelor utilizând muniție de război, împușcând mortal oameni care protestau pentru ca nu vroiau nici sa fie otrăviți, și nici socotiți cobai. Cine sunt aceștia și ce interese servesc? Manipularea știrilor, toxicitate emisiunilor televizate, interviurile incendiare cu experți în toate, au ca menire instituirea unei dictaturi a fricii într-o lume ce refuza sa mai trăiască de teama sa nu moara… Dar rezulta și mai vomitiv faptul ca lideri religioși care toți își spun cu emfaza, conducători, pastori sau îndrumători spirituali ai poporului lui Dumnezeu, folosind același limbaj mieros, viclean si persuasiv, ne îndeamnă sa ne “imunizam” împotriva acestei boli teribile, fiindcă așa este voința divina pentru noi. De fapt pe cine reprezintă toți acești sfătuitori de bine și ce interese au? Scriptura ne lamureste îndata, de la prima privire peste paginile ei, iar epitetele cu care-i cadoriseste pe acesti mincinosi nu sunt deloc dulci si cu atât mai greu de acceptat cu cât locul lui în turma este mai ales, mai important. Dacă aruncam o privire în Apocalipsa sfântului Ioan vedem ca triumviratul Fiara – Mielul cu doua coarne – Prorocul mincinos,vor lucra împreuna și cu mare putere pentru înrobirea în împărăția înșelăciunii a întregii populații pământene. Balaurul cel mare, șarpele cel vechi, tatăl minciunii este artizanul strategiei globale numita de catre conducatorii lumii, Marea Resetare, si care ne va conduce catre glorioasa New Age inventata si influentata de catre iezuitul filozof si satanist Pierre Teilhard de Chardin, cel care în cartea sa Inima Materiei vorbeste despre „Spiritul care vede tot”, ceea ce e foarte interesant pentru o anume categorie de protestanti care si-au ales conotatia pentru a defini un Spirit profetic, idol mincinos, Izabela Tiatirei… Dacă arunci doar o privire fugara asupra eșichierului socio-politic al lumii descoperi cu ușurintă ca Fiara, în fata căreia mici și mari, împarati sau robi, bogați ori săraci, robi și slobozi, se închina, aducându-i laude, este papa dela Vatican, liderul incontestabil al lumii. Exista cercetari si studii asupra dimensiunii nebanuite a puterii financiare a acestei institutii care dispune între alte surse de venituri, importante contributii actionariste în toate marile companii farmaceutice ale lumii (Pfizer, Johnson&Johnson, Novartis, Niaid, etc). Curios, multe dintre ele fabricând „vaccinul” mortii… Mai apoi, Mielul cu doua coarne, cel care ne vorbește și ne învață ce înseamnă democrația, libertatea religioasă, drepturile fundamentale ale omului, națiunea care-ți permite sa visezi orice și-ți da voie sa ai acces la orice oportunitate de negoț, dar care se impune lumii prin cele doua forte (coarne) de care dispune, militară și financiară, vine și face o icoana fiarei de la Roma, impunând închinarea, supunerea, adorarea, oricărui pământean. Vorbim desigur despre Statele Unite. Omuletul de la Vatican electrizeaza reprezentantii lumii vorbind de la tribuna Adunarii Generale a O.N.U. fiind aplaudat la scena deschisa minute si minute în sir… Acelasi papa, impune vointa proprie pe agendele unor organisme aristocratice mondiale: Grupul G 20, Clubul Bilderberg, Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Organizatia Mondiala a Sanatatii etc. Atât Statele Unite, cât si Uniunea Eurpeana sunt cutii de rezonanta ale infatilei bule papale Laudato Si, o blasfemie si o înselaciune satanista, care vine în contradictie flagranta cu afirmatia Scripturii asupra succesiunii climaterice pâna la vremea sfârsitului. Fără urma de îndoiala, Prorocul mincinos este, așa cum vom vedea înainte, tot acel amalgam de profeți (profete), lideri religioși, figuri charismatice ale protestantismului din SUA și Europa, care nu sunt altceva decât niste cântareti jalnici ai muzicii compusă la Vatican și care cu puterea înșelătoriei și dulceața minciunii, vine sa adoarmă conștiința celor care încă mai respira aerul libertății în Isus Hristos. Apoi, de la acestia în jos, toate hoardele de smecheri, bine traitori din cei doi banuti ai vaduvei, latra în cele patru zari si urechilor dispuse sa-i asculte, despre binefacerile injectarii cu falsul vaccin anti- Covid 19, proferând blesteme grele împotriva celor care fac act de constiinta, refuzând asasinatul voluntar. Da! Caci acesta este tratamentul pe care mai marii lumii încearca si pâna la urma ne vor obliga sa-l facem: acceptarea voluntara a uciderii! Acestea fiind lămurite și cu prisosinta dovedite de entitati si voci ce n-au fost înca cumparate de catre marile concerne de mass media, guvernate, manipulate si instruite, sa minta natiunile în folosul Noii Ordini Mondiale, care vrea sa distruga umanitatea si în particular pe asteptatorii Domnului Isus. Inocularea ARN-mesager în organismul uman, va produce mutatii care la rândul lor vor aduce boli mortale, sterilitate si modificari ale vointei. Lumea va deveni docila, usor de manipulat, bolnavicioasa, cu o speranta de viata limitata, preocupata de ce va mânca, de ce va petrece, adusa într-un stadiu egoist, larvar, adica de fiinta ordinara. Virusul a fost creat într-un laborator. O spun virusologi cu renume si care au platit cu viata curajul de-a dezvalui macro-genocidul la care ne supun mai marii lumii. Initial a fost utilizat pentru exterminarea persoanelor în vârsta, a persoanelor debile imunitar, a acelor suferinde de alte patologii si care în mentalitatea asasina a elitei mondiale, consuma prea mult si produc nimic. Numitul „vaccin”, în fond un tratament genetic ucigas este pretextul pentru „imunizarea” populatiei. Dar s-a vazut ca inocularea substantelor toxice în organism nu produce nimic din ceea ce s-a promis si desi exista medicamente ori combinatii de medicamente antivirale, acestea nu se administreaza pentru tratarea clasica a bolii. Scopul declarat al Noii Ordini Mondiale este reducerea drastica a populatiei si în general a celor care locuiesc în zonele civilizate si înlocuirea acesteia cu rase considerate inferioare, docile, usor de manipulat, de sclavizat. Potrivit filozofiei New Age, familiile vor dispare. Vor exista cupluri heterosexuale care vor procrea. Copilasii vor fi jucariile sodomitilor în scârboseniile lor, sau donanti de organe pentru potentatii lumii. Dumnezeu va fi înlocuit. Papa însusi declara ca se îndoieste de existenta Creatorului, iar Isus Hristos, a fost un om groser si murdar, care a venit în lume de nicaieri, si ca misiunea Lui s-a dovedit un esec fiindca a sfârsit la cruce. Biblia ar fi o carte învechita, periculoasa. Oricine o va detine va fi numit terorist religios. Scrierile sfinte vor fi înlocuite cu o biblie scrisa la Vatican, iar crislamul va deveni religia mondiala, obligatorie. Toate aceste aberatii sunt declaratii recente pe care liderul mondial le-a facut fiind aplaudate de catre toti liderii politici si religiosi. Lumea vaccinata nu se va putea opune acestor masuri nebunesti. Centrul vointei care se afla în lobul frontal le-a fost afectat de injectarea cu material genetic în mâna dreapta… Va privi supusa, cu o docilitate de dobitoc dus la taiere, toate aceste urgii. Ba mai mult, natiunile îl vor adula pe papa, liderul mondial si i se vor închina ca unui salvator. Criza mondiala însa nu va trece… Dupa ce aceasta Cernere s-a facut, va urma o prapadenie neasteptata peste tot pamântul. Vânturile nenorocirilor au fost dezlegate si vor începe sa sufle cu tarie peste omenire. Cine se va putea salva? Cei „întepati”? Nu cred! Satana, marele conspirationist al Universului îsi lucreaza ticalosiile prin oameni. De curând, papa spunea despre „vaccinul” ucigas ca este un „dar de la dumnezeu” pentru umanitate. La nici doua zile de la declaratia papei, un proroc protestant mincinos numit Ted Wilson, afirma ca „vaccinarea” este un „act de iubire fata de semeni”. Vedeti vreo deosebire între cele doua afirmatii? Cine se lasa înselat de limba mieroasa a Satanei vorbind prin intermediul sarpelui va avea de suferit consecinta actului sau! Asa citim în Sfânta Scriptura. Pe de alta parte, Domnul Isus ne avertizeaza cu multa putere sa nu ne lasam înselati, iar apostolul Pavel ne cere, sa cercetam toate lucrurile si sa pastram doar ceea ce este bun! Va întreb, inocularea de material genetic în corpurile noastre este un lucru bun? Un dar dumnezeiesc, ori un gest de iubire fata de semeni? Cine sunt cei care ne îndeamna sa o facem? Nu simtiti adierea mortii în vorbirea lor? Asa ca luati aminte!
Monumentala carte a Apocalipsei este fara urma de îndoiala, scrierea cea mai încarcata de mister dintre toate profetiile care s-au rostit vreodata de-a lungul existentei omenirii. Dumnezeu a vrut, ca aceasta scriere sa ramâna închisa peste toate veacurile, pâna la vremea sfârsitului, când ea se va revela singura o data cu desfasurarea evenimentelor care vor compune degradarea umanitatii si transformarea ei în servul supus si ascultator al celui care se mai numeste si „împotrivitorul” Domnului, nimeni altul decât Satana. Apocalipsa, ca si cartea lui Daniel sunt carti care se întrepatrund si sunt complementare. Ambele sunt încarcate de semnificatii ascunse si de taine indescifrabile. „Tu însa, Daniele, tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea pâna la vremea sfârsitului. Atunci, multi o vor citi si cunostinta va creste.” (Daniel, 12:4). Aceasta afirmatie ar trebui sa taie elanul oricarui exeget biblic „specialist” în cartile încriptate ale Bibliei. Cunostinta va creste si probabil se va mari exponential cu cât ne apropiem de finalul istoriei noastre. Pe parcursul acestor vremuri multi vor dobândi cunoastere si mareata carte li se va descoperi în toata grandoarea sa. Astazi de-abia îi silabisim primele litere… Toti cei care au încercat de-a lungul timpului sa descifreze tainele Apocalipsei lui Ioan, au ramas scurti la proba evenimentelor care au urmat si toata aceea maculatura a ajuns în lada de gunoi. Nu face exceptie de la regula aceasta „profetesa” de sertar a cultului adventistilor de ziua a saptea Ellen White, cea care se numea pe sine „mesagera Domnului” si care afirma cu nonsalanta, ca vizita Cerul, chiar mai frecvent ca pe propria bucatarie. Cine-si mai aduce aminte astazi (si vorbesc de credinciosii adventisti) de nefireasca si neinspirata interpretare a cartii sfântului Ioan, numita „Gânduri despre Apocalipsa” ? Nimeni! De ce? Simplu. Fiindca aceste rânduri sunt atât de pline de aberatii si stupiditati încât responsabilii fundatiei care poarta numele „vizionarei”, nu mai stiu pe care dintre rafturile bibliotecii minciunilor sa o mai ascunda, împreuna cu alte lucrari „inspirate” precum „Schite din viata lui Pavel”, copiata integral dupa un scriitor al vremii. Astazi stim cu certitudine ca extraordinara profetie a sfântului Ioan, pentru vremurile pe care le traim noi astazi, includ evenimente de o covârsitoare importanta pentru umanitate: teroarea prigoanei si martiriul primilor crestini în Imperiul Roman, aparitia crudei Inchizitii si exterminarea aproape în totalitate a „ereticilor protestanti”, Primul si al Doilea Razboi Mondial, marea pandemie de gripa spaniola, aparitia comunismului, a nazismului, ONU, Uniunea Europeana, molimele fabricate astazi, criza economica, energetica, alimentara, instaurarea Noii Ordini Mondiale etc., fenomene care i-au stat în fata, dar nu le-a „vizionat”, spiritul profetiei care i se atribuia, fiind trimis la coltul rusinii. „Viziunile” pe care afirma ca le-a avut erau descrieri ale unor desene si picturi fabuloase ale epocii vazute prin ziarele, revistele sau cartile rasfoite și care i-au dat episoade mistico- psihotice. Un “profet”, un “mesager” al Domnului, ori un vizionar fals este acela care serveste pe tava de argint, cui vrea sa-l asculte si sa-l creada, o mare cantitate de adevaruri, sau asa zise adevaruri amestecate cu putina, foarte putina otrava a minciunii. Oare nu spunea Domnul Isus, ca un bob de drojdie face sa dospeasca toata plamadeala? Rezultatul? Adevaruri alterate, sau erezii nimicitoare cum le numea la timpul sau sfântul apostol Pavel, cel care ne avertiza despre fenomenul profetiei mincinoase. “Învățăturile” profetei vin in contradicție cu cele afirmate de către Pavel asupra pozitiei femeii in biserica, postura încalcata în mod vadit de catre Ellen White, care a trecut de la conditia umila de enorias metodist, la aceea de „carturar” adventist. Luati aminte la istoria poporului evreu! Când au fost femei în astfel de pozitii la Templu? Pe care dintre femeile pioase care-l înconjurau pe Isus a facut-o, ori a înaltat-o la rangul de ucenica si ulterior de apostol? Oare nu erau vrednice de o astfel de sarcina? Ori credeti ca nu puteau birui lumea purtând jugul Domnului? Eu cred, ca da! Însa Domnul era credincios Cuvântului Sau! Sa ne aducem aminte de întâmplarea când datorită înălțării de sine și dorinței nefiresti de-a egala postura fratelui sau, Maria s-a umplut de lepra păcatului… Ca Ellen White a fost un prooroc mincinos, pentru mine si multi altii, nu încape nici un fel de îndoiala! Pot identifica mai mult de cincizeci de asa-zise profetii pe care afirma, le-a avut, sau le-a primit prin viziune, care nu s-au împlinit si nu se vor împlini niciodata. Unele sunt adevarate blasfemii. Amintiti-va de basmul tragi-comic al amalgamarii (amestecarii) speciilor primei civilizatii si nasterea de descendenti monstruosi. O scârbosenie pe care numai o minte bolnava, corupta de catre Satan, o putea inventa si pe care o regasiti alături de alte ineptii în lucrarea blasfemica Patriarhi si Profeti. E bine de stiut ca aceasta afirmatie nu se mai regaseste ca atare în editiile revizuite ale cartii desi profeta afirma ca aceste fapte i-au fost „aratate” de catre Domnul. În Geneza cap. 1, Cuvântul afirma ca toate vietuitoarele, au fost facute dupa „soiul” lor, ceea ce vrea sa însemne ca fiecare specie, familie, sau încregatura are un cod genetic unic, indivizibil si non-interschimbabil. Apoi, scrie in Geneza 1:25 „Dumnezeu a vazut ca erau bune.” Asta vrea sa spuna ca El nu se schimba, nu rectifica, nu îmbunatateste, si ca speciile vor ramâne ca atare vesnic, indiferent de gogoritele inventate de o gândire zdruncinata de puseuri psihotico -mistice care pun sub semnul întrebarii actul Creatiei divine. Apoi faptul ca adauga Scripturii, relationând aceste afirmatii grave, cu marea tragedie a Diluviului, si porunca pe care o primeste Noe, când trebuie sa încarce corabia, fapte care n-au existat vreodata, îsi adauga o pedeapsa suplimentara la minciuna patentata si tiparita pentru milioane de natângi din întreaga lume. Imaginați-va pe Domnul șoptindu-i lui Noe, la ureche, sa lase afara din arca descendenții rezultați din fecundarea omului cu oaia, capra, maimuța și alte animale pe care mintea ei bolnava și le putea imagina! Dar ce legatura au neadevarurile profetei cu misterioasa carte a Apocalipsei? Aici începe istoria! Multi dintre exegetii Apocalipsei au fost si sunt de acord ca în capitolele 2 si 3, mesajul Domnului este adresat bisericii Sale, a carei existenta de-a lungul timpului a fost periclitata de atacurile perverse ale Satanei. Dar nu întotdeauna punctele de vedere, explicatiile si interpretarile autorilor au coincis, ori au revelat cu acuratete vremurile, faptele si locurile profetizate. De exemplu, teologul Edward Dennett expert în interpretari biblice aseaza biserica Tiatirei undeva, într-un spatiu atemporal identificând-o pe Izabela cu catolicismul apostat. Am înteles postura lui fiindca teologul avea convingeri anglicane. Astazi interpretarea lui Dennett a cazut în desuet si practic, nimeni nu mai vorbeste despre teoria lui… Pastorii adventisti trec cu veselie peste versetele acestea care descriu cu prea multa acuratete figura unei prorocite mincinoase si atât de cunoscute lor. Oare nu scrie acolo apostolul Ioan despre Ellen White? Stranie si completa coincidenta cu personajul central al adventismului! Atunci, de ce tac teologii bisericii si nu arata, macar cu degetul, spre „lumina cea mica” a ereziei luciferiene? Oare nu avem de-a face, potrivit afirmatiei marelui apostol Pavel, cu o transformare satanica? Dar sa recitim pasajul din 2 Corinteni 11, 14-15: „Si nueste de mirare, caci chiar Satana se preface într-un înger de lumina. Nu estemare lucru dar, daca si slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihanirii…” Stranie coincidenta: ea e lumina si mesager (adica un înger de lumina!) Ce putem spune? Raspunsul este cu mult mai pragmatic decât si-l pot imagina multi… si el sade bine mersi, tot în centrul unei minciuni marca white, adica în blestematul narav de-a nu face nimic, si-a trai bine în Holdingul AZS, sponsorizati din cei doi banuti ai vaduvei amarâte, adica beneficiari verosi ai zecimii platite de enoriasi naivi, zecime inventata, caci biblica nu e: gasca pastorala! Ei toți au făcut un pact al tăcerii, iar subiectul este tabu. Cine-și înaltă glasul sa critice “mesagerul”, sa obiecteze împotriva “spiritului” este dat afara din organizație. Metoda tipic dictatorială! „Dar iata ce am împotriva ta: tu lași ca Izabela, femeia aceea care se ziceprorocita, sa învete si sa amageasca pe robii Mei sa se dedea la curvie si samanânce din lucrurile jertfite idolilor.” (Apocalipsa 2:20) Femeia care spune ca e prorocita, dar nu este, aceea care învata lucruri nepotrivite pe enoriasii bisericii manifesta caracterul Izabelei lui Ahab, din vremurile prorocului Ilie provoaca dojana divina. Curvia si mâncarea din lucrurile jertfite idolilor sunt faptele care-L supara pe Domnul. Simbolistica biblica descrie curvia spirituala, închinarea la idoli, adica abandonarea învataturilor din Scriptura si prostituirea cu alte învataturi prin care „lumina cea mica” strecoara credinciosilor adevaruri alterate, false, ca pe un pacat fundamental. Cronicile timpului vorbesc despre faptul ca imediat dupa afirmarea si întarirea falsului profet în noua biserica, scrierile ei au trecut sa înlocuiasca în mare parte Scriptura, lucrarile acestea „completând” autoritatea scrierilor sfinte capatând aceeasi tarie si fiind considerate la acelasi nivel cu Biblia. Aceasta ratacire a fost similara cu aceea provocata în poporul evreu de catre Izabela ucigasa prorocilor Domnului si „liberalizarea” închinarii la Baal fiind socotita, în mesajul adresat bisericii din Tiatira, ca având acelasi potential negativ si provocând acelasi dezgust Cerului. Mai departe solia catre îngerul Tiatirei graieste: „Iata ca am s-o arunc bolnava în pat;” (Apocalipsa 2:22) si :„Voi lovi cu moartea pe copii ei.” (Apocalipsa 2:23) Prin aceasta, ca sa nu mai existe nici o urma de îndoiala, Domnul ne da prin slova apostolului decriptarea si identificarea persoanei care se ascunde sub numele Izabelei, prorocita mincinoasa, care face pe poporul lui Dumnezeu sa cada în curvie, adica în adularea propriei sale persoane. Astazi, se stie, Ellen White este idolul de necontestat al bisericii adventiste, un fel de fecioara Maria a cultelor majoritare, o entitate slavita, adulata, aparata cu osârdie habotnica si postulata ca oricare zeitate pagâna, pâna la extaz si atac de panica! Mai stim ca a suferit de o certa debilitate fizica toata viata, din cauza unei lovituri luata cu piatra în cap si care a tintuit-o la pat perioade lungi de timp, iar primul si ultimul nascut dintre cei patru copii ai sai i-au murit în stranii circumstante. Aceasta nu este o pura coincidenta, ci este împlinirea profetiei! Mai spune Cuvântul: „…si celor ce preacurvesc cu ea am sa le trimit un necazmare, daca nu se vor pocai de faptele lor.” (Apocalipsa 2:22) Necazul mare, consecinta curviei credinciosilor cu Izabela, îl regasim în rândurile soliei Martorului credincios pentru biserica din Laodicea, ultima dintre bisericile temporale: „… am sa te vars din gura mea.” . (Apocalipsa 3:16) Marea trufie de care da dovada Laodicea, „… Sunt bogat, m-am îmbogatit si nu duc lipsa de nimic…” este o consecinta a „iluminarii” totale de care este convinsa aceasta biserica. Nu de putine ori am citit între rândurile scrise de catre prorocita Izabela, despre posesiunea întregii cunoasteri, despre perfectiunea doctrinei, sau despre lumina desavârsirii care a venit prin ea, desigur! Dar explicatia actului lepadarii, al varsarii, este pe masura laudei nerusinate: „… si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol,…” (Apocalipsa 3:17). Aceste epitete nu sunt criptice si nici nu au nevoie de o explicatie speciala. Toate acestea sunt legate de admiratia necontenita, nefireasca si daunatoare pe care crediciosii adventisti o au aproape în totalitate fata de aceasta Izabela, care a scris mult (daca a scris ea, fiindca stim astazi, ca era semianalfabeta!), si a mintit adânc. Dumnezeu este gelos. El doreste ca închinarea noastra fata de El sa fie totala, directa si fara intermediari. De asemenea, doreste ca fiii Sai, sa nu fie nici prosti, nici mistici, nici fatarnici. El vrea ca fiecare fiinta umana sa aiba o relatie personala, nealterata de influente stranii, cu dumnezeirea, întemeiata pe o convingere personala si pe o experienta neatinsa de ideile nici unei persoane chiar daca afirma despre sine si este sustinuta din interes pragmatic si meschin de acolitii ei, ca fiind „mesagera Domnului”. Am constatat ca este atât de mare adulatia unora fata de acest idol încât blasfemii precum „Binecuvântata și slavita sa fie Ellen White!” au devenit normale si curente. De altele, nu mai pomenesc fiindca sunt rusinoase de-a dreptul! Orice cuvânt critic la adresa acestei Izabela declanșează injurii, blesteme și atacuri de panica… Cititi si cercetati voi singuri Scripturile. Cautati-l pe Domnul, atâta vreme cât se mai poate gasi si abandonati calea luminata de „lumini mici” care nu va conduc decât la durere, adica acolo unde este plânsul si scrâsnirea dintilor! Luati aminte la acest avertisment!
Holdingul AZS este astazi unul prosper si deosebit de rentabil. Mai marii bisericii au stiut sa chiverniseasca în folosul propriu zecimea „aratata”într-o viziune a Izabelei Ellen White, prin intermediul iezuitului Duddley Canreight. De la actiuni în industria de armament si logistica militara, pâna la profitabilele avorturi în reteau sanitara adventista, totul este permis si acceptat pentru întretinerea unui trai de lux a protipendadei ecleziastice. Apropo, v-ati gândit vreodata ce salariu au sotii Ted si Nancy Wilson? Sume cu șase zerouri anual! Vreau sa închei completând următoarele. Numele Elena are origini grecești. Etimologia face referire la o lumina aprinsa, la o torță, la o flacara. Simbolul Satanei. Regretul sau pentru pierderea strălucirii avuta ca Luceafăr se traduce prin aceasta: adulatia servilor în fata flăcării! Izabela este un nume compus cu origini cananite. Provine de la Isis, o zeitate egipteană, simbol al magiei și al reînvierii, și Bel sau Baal, supremul zeu al babilonienilor, adica tot Satana. Triunghiul Elena- Isis- Baal, este acela la care face referire Profeția apostolului Ioan, atunci când scrie despre “cercetarea rarunchilor” (metoda vrajitoreasca antica de prezicere a viitorului) și “adâncimile Satanei” (ascunderea acestuia in dosul simbolurilor de tot felul, inclusiv disimularea in spatele așa-ziselor “viziuni”)! Aveti grija în ce credeti, dar mai ales in cine credeți pentru ca rasplata Domnului nu este pentru toți!
O fărâma despre tragica istorie a valdezilor din Occitania (sudul Franței), într-o viziune diferită și niciodată scrisă. Aventura, drama și enigma într-o Europa feudala, obscura si cruda. Lectura apta pentru orice tip de cititor.
O incursiune in tenebroasa lume a celor care mișcă itele conspirației mondiale.
Unul dintre cei care executa ordinele murdare ale superiorului general, Tirso Reggio ajunge convins de faptul, ca dominația raului asupra lumii își are originea undeva sub basilica sfântului Petru, de la Vatican și înțelege ca pentru binele omenirii trebuie sa acționeze pe cont propriu și sa încerce sa dea o lovitura „fiarei” apocaliptice.
In periplul sau prin Europa ajunge și pe plaiurile transilvănene, locuri care îl vrăjesc pe iezuitul decăzut din drepturi, devenit un paria pentru Vatican și condamnat la moarte de către superiorul general.
Inteligent, curajos și viclean, Tirso Reggio ajunge sa pună in mâinile șefului gărzii regale franceze Alexandre Berthier, fratele sau vitreg, un document secret de o importantă mondiala. Peste zece ani generalul Berthier, la ordinul împăratului Napoleon, îl îngenunchează pe papa și îl duce arestat la Avignon. Se împlinea astfel una dintre marile profeții ale Apocalipsei…