AMBIGUITATEA CA MOD DE VIAȚĂ

Dicționarul limbii române definește ambiguitatea ca pe o lipsă de claritate în expresie și care dă loc la interpretări, la echivoc.
Nu știm cum a reușit Lucifer să înșele o parte din stelele cerului să-l urmeze în nebunia planului său. Știm însă, cum a reusit să-i facă pe primii oameni să se răzvrătească împotriva Creatorului. Ne-o descopere cartea Genezei, cu mare precizie și veleități didactice. Diavolul a fost ambiguu în relatarea sa. Apoi, a mințit cu măiestrie gâdilind dorința de înălțare a femeii. Căderea omului a venit imediat după aceea…
După mii de ani de la catastrofica decizie, n-am învățat nimic, continuând acelasi drum greșit, presărat cu iluzorii diamante de către magicianul lumii și pe care unii dintre noi, obișnuiți să-i pupăm botforii lustruiți, ne plecăm să-i culegem minciunile în coșulețul prosternării noastre sabatice.
”Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor…”
Și astfel, cei care s-au făcut pe sine păstorii unor turme rătăcind prin pustiul ignoranței tihnite, s-au înălțat precum șerpii de aramă, dar nu spre tămăduirea gloatelor, ci pentru osândirea lor la moarte.
Vorbele și îndemnurile puținelor comunicate din ultima vreme pe care le-au adresat credincioșilor au fost pline de ambiguități, de fumuri și cețuri, de incertitudini și înșelăciuni. Mulți au fost aceia care au ascultat de glasul șarpelui și au căzut în puțul deznădejdii… Mă refer aici la biserica Adventistă și la cei care prin decizie proprie au hotărât să-i conducă destinele.
Anterior, două chestiuni insolite, dar dăunătoare pe care le-a ”gustat” biserica și pe care conducerea le-a tratat ambiguu, aruncând înainte o cortină de fum urzicător în ochii credincioșilor adventiști:

1. Ellen G. White și problema feminismului în biserica actuală.
2. Ecumenismul satanic, sau chestiunea imitării obligate.

Ellen G. White, nu a fost profetul lui Dumnezeu! Zeci de neadevăruri din stufărișul scrierilor sale arată cu claritate, că eticheta de ”spirit profetic” ce i se pune uneori de către adulatorii săi, este mai degrabă un abțibild urât și nefericit. Ea a fost folosită la începuturi, ca să-și interpună ”viziunile” în consolidarea unei tagme păstorești alienată de la învățăturile apostolice pauliene și inventarea unui sistem piramidal de susținere financiară a acestora, în contradicție cu scrierile biblice. Cel care-i cerea ”viziuni” era propriul soț aflat în plin proces de transformare: de la la sărăntoci, la familie lipsită de griji.
Apostolul Pavel nu a pus în fruntea bisericilor pastori și nici nu a cerut să se strângă zecimea.
Satana l-a avut pe Pavel ca aprig și înțelept dușman. A vrut să-l ucidă în cel puțin zece ocazii, dar nu i s-a îngăduit. El a scris despre tot ceea ce a avut nevoie biserica. Orice completare la cele scrise de el este o periculoasă blasfemie!
Pe Domnul Isus l-au vândut preoții. Reînvierea unui grup atât de primejdios în sânul bisericii primare ar fi însemnat un act neloial față de Fiul lui Dumnezeu.
Banul a fost o creație satanică. Domnul nu i-a atins. Banul a subjugat conștiințe și a generat tragedii. Dumnezeu a interzis zecimea în bani.
Când Domnul a murit pe cruce pentru noi, preoții și leviții au murit și ei! ”Zapisul cu porunci”, a fost pironit pe lemn, pentru că stătea împotriva noastră. Acolo se regăsea și zecimea.
Apostolul Pavel a vrut pentru secolele viitoare o biserică laică, condusă de prezbiteri și diaconi, finanțată cu ”daruri și ajutoare” puse deoparte în prima zi a săptămânii, ca normă generală.
După ce ”mesagera” și-a îndeplinit misiunea subversivă a zecimii în bani, cu ajutorul lui Duddley M. Canreight, un iezuit infiltrat, inspirată de un duh necurat, a căutat să se strecoare în structura administrativă a noii biserici. Unii dintre bărbații care mai aveau judecată și făceau parte din organigramă și-au dat seama de pericolul iminent care plana deasupra și au îndepărtat-o pe ”serva Domnului” către alte meleaguri -Europa și Australia- pentru o bună bucată de timp. Totuși biserica a fost îngreunată cu editarea, tipărirea și distribuirea operei stufoase, pseudoliterare și pseudoprofetica, pe care ”profeta la comanda” ne-a lăsat-o moștenire. Totuși beneficiile milionare au trecut în buzunarele largi ale familiei White!
Dar răul a fost deja făcut! Satana reușise, cu ajutorul ”mesagerei”, să perforeze o fisură în scrierile lui Pavel. Versetul din epistola către Timotei:
”Femeii nu-i dau voie să învețe pe alții, nici să se ridice mai presus de bărbat, ci să stea în tăcere…”, verset care cu puterea sa, ar fi trebuit să împiedice apariția feminismului în biserica veacurilor următoare, a căzut în desuet. Reprezentanta zisului ”spirit profetic” îl contrazicea pe marele Pavel!
Astăzi vedem și auzim cu durere, glasuri care vin să-l certe pe Pavel, pentru misoginismul său, pentru obtuzitatea și grosolănia scrierilor sale. Sunt comunități adventiste din putreda Europa, care fac excepție de la studiu și lectură, de scrierile apostolului neamurilor, dar cercetează intens scrierile pline de abiguități ale ”luminii mici”. Până acolo le-a mers cutezanța, încât au editat chiar și o biblie White! Eu știu cine stă în spatele acestei obrăznicii și mai știu că de-a lungul timpului ”opera profetică” a fost modificată, transformată și corectată în nenumărate ocazii, punându-se de acord cu realitățile prezente și natural, cu evoluția cunoașterii.
Putem spune cu tristețe că Satana l-a învins pe Pavel în aproape tot cuprinsul adventist. Nu vedem astazi oare, după modelul ”mesagerei”, tot felul de femei năucite de o glorie efemeră suindu-se la anvon ca să predice, să fie prezbitere, pastore sau misionare? Celor la care nu le produce scârba astfel de obiceiuri rebele fac parte din partida celor care orbecăiesc în întunerec fiindcă lumina după care se conduc este prea… mică!
Deși feminismul luciferian a pătruns în biserică adventistă cu surle, chimvaluri și trompete, lăsându-și otrava mortală în toate comunitățile, conducerea nu ia nici o măsură adecvată pentru a stopa fenomenul, ba din contra, cu bucurie și extaz îsi prezintă, cu mic, cu mare, consoartele în evenimente, lucrări și conferințe. Dacă sunt întrebați, nu-ți răspund, dacă sunt interpelați te dau afară de prin sinagogi…
Când catadicsesc să dea câte un comunicat, acesta este plin de ambiguități și nefiresc de inexact.
”… am să te vărs din gura Mea.” spune Martorul credincios, îngerului Bisericii din Laodicea, fiindcă îi cunoștea faptele nedemne. Eu cred, că suntem deja lepădați dincolo de zidurile Cetății. Dar cui să-i pese? Ne-au îmbătat cu vinul curviei idolatre!

Neil Wilson, tatăl actualului președinte a Conferinței Generale, a târât biserica așa cum era ea, în brațele curvei Babilonului, făcând-o de-a dreptul nerușinată.
Miscarea Ecumenică Mondială este o caracatiță inventată de iezuiți, dușmanii de moarte ai protestantismului.
Acest Neil era un mason de grad înalt, dar care mai avea și alte metehne murdare pe care ordinul a știut să le fructifice, aservindu-l prin șantaj. Cei care i-au urmat la conducere, până când odrasla-i Ted își desăvârșea vârsta și nerușinarea, au fost la fel de corupți și nesimțiți ca bătrânul Neil.
Astăzi nu există biserică zisă creștină, care să nu fie inclusă în miscarea cardinalului iezuit Agustin Bea, inventatorul ei.
O dată prins de tentaculele ecumenice nu mai este chip de scăpare. Ești tras în străfundurile tulburi ale unei doctrinei criminale, școlit și influențat în viața de credință.
Ted Wilson a accentuat tratatul cu diavolul. În Consiliul Mondial al Bisericilor ocupăm poziția numărul cinci. Nu-i așa? Ce naște din pisică, șoareci mănâncă!
Deodată nu se mai vorbește despre Vatican, ca despre un inamic periculos, ci despre un frate mai mare binevoitor și prietenos, papa nu mai este Fiara apocaliptică, ci un mare lider mondial, crimele împotriva albigenzilor, au devenit erori nevinovate, inchiziția o organizație cu bune intenții, dar care uneori a făcut și greseli etc. Ni se dă să imităm sărbători catolice, Ted Wilson și consoarta sa, ne transmit felicitări televizate de crăciun înconjurați de toată simbologia păgână, în case și în adunări ne facem brazi împodobiți, cântăm colindele lor, ne umplem mesele …
Dacă se cer explicații asupra participării advente în programe ecumenice- servicii divine comune- răspunsul este unul ambiguu, protocolar, condescendent. Doar toți avem același Dumnezeu!
Nefericită alegere, iar turma tace și paște minciuna unei biserici ”mireasă a lui Hristos”! Dacă ar cerceta Scriptura ar vedea că imașul s-a sfârșit și că ceea ce urmează este abisul deznădejdii! De acolo, cine te va mai scăpa?

Ambiguitatea este arma Satanei. Perfid, viclean și mincinos sloboade o mulțime de adevăruri biblice, ca un fel de praf adormitor în fața ochilor credincioșilor. Apoi, în spatele acestei protecții strategice manipulează armele uciderii.
Astăzi știm cu certitudine, că vaccinarea anti Covid 19, a fost o mare minciună. ARN-ul mesager poate provoca modificări tragice în organismul uman cu urmări letale. Aceasta nu mai face parte din nicio teorie conspiraționistă. Mor oameni pe capete și mulți sunt cei care arată cu degetul spre Big Pharma.
Nu cred, că mai e vreun secret pentru nimeni, că Vaticanul are o participare copioasă în marile companii farmaceutice, fabricanții notorii ai vaccinurilor la modă, dar obligatorii.
Nu degeaba ieșise la scenă deschisă papa, tatăl tuturor relelor pământului, să ne aducă aminte, că vaccinarea anti Covid 19, este ”un act de iubire față de aproapele nostru”! Averea Vaticanului a crescut exponențial în numai doi ani.
La nici două zile de la îndemnul papei către vaccinarea umanității și numirea negaționiștilor ”teroriști”, Ted Wilson, cățelușul ecumenic lătra de pe tarlaua Conferinței Generale din Maryland, că vaccinarea este ”manifestarea prețuirii față de Isus” dând și un comunicat pe măsură.
Citirea comunicatului cu pricina te lasă nedumerit. Pe de-o parte, face apel la conștiința enoriașului, dar îndemnându-l ușurel să se înțepe manifestându-și astfel prețuirea pentru Hristos, iar pe altă parte, că lasă fiecăruia libertatea de-a alege.
Sesizați echivocul? Deci, cel care alege să se vaccineze cu mortiferul ARN mesager, îl prețuiește pe Hristos, dar cel care nu-și pune vaccinul e un paria, un nerecunoscător și un rebel.
Las afară similitudinea celor două comunicate. Nu puteau fi altfel. Poate cânta sluga altă melodie, ca aceea a stăpânului? Nicidecum!
În România au apărut îndată imitatorii. Mulți. Aproape toți cei care guvernau prin uzurpare destinele bisericii. Fiecare după puterea lui de-a hămăi.
Dintre cei așezati în băncile din spate, nu pot să nu-l remarc pe vomitivul ardei umplut Dărvășan, care din dosul pupitrului de crainic al muribundei televiziuni A7, tuna și fulgera blesteme împotriva celor care se negau să-și aplice vaccinul și un derbedeu bătrân cu veleități de cărturar oxidat, Florin Lăiu, cel care-i lua în bășcălie pe negaționiști si cerea cu spume veninoase în colțurile gurii să fie dați afară de prin biserici.
Acum, după ce au trecut anii, se poartă ca acela care zice ”nici usturoi nu am mâncat, nici gura nu-mi miroase”. Fățărnicia e nărav vechi printre unii ca el!
Mă întreb, n-au oare conștiința încărcată de ceea ce au făcut? Eu nu sunt nimeni, ca să-i judec, însă este Unul care o va face cu siguranță! Din poziția mea de blestemat și ostracizat atunci, de vorbele rele ale celor numiți înainte pot spune, că deja și-au și luat pedeapsa…

Doeg, edomitul a fost un terorist. Îmbracă toate însușirile unui emisar al morții: cruzime, viclenie, perfidie… I-a ucis cu sânge rece pe preoții din Nob, aceia pe care Abner și Amasa au refuzat să-i omoare. Mai multă teamă le genera sacrilegiul acela decât ceea ce inspira un rege nebun!
În acțiunea unui terorist nu este nimic glorios. El nu este nici viteaz, nici inteligent și nici erou. Un terorist, prin ceea ce face, prin uciderea unora fără apărare este un laș, demn de disprețul tuturor, de sila celor mulți, și de pedeapsă.
A lăsa scăpat și nepedepsit un terorist înseamna să-l inviți să te mai lovească o dată. Îmi place să cred, că David l-a urmărit și l-a străpuns pe Doeg, așa cum merita!
Ziua de 7 Octombrie, rămâne o zi neagră în istoria omenirii. Shabatul poporului lui Dumnezeu a fost pângărit cu sânge. Un roi de bestii ieșite din Abadon, a dat năvală peste oamenii care-și dormeau încă odihna biblică și i-au hăcuit cu o sălbăticie nemaiauzită, chiar acolo în așternuturile lor: copii, femei, bătrâni, bărbați. Chiar și câinii gospodăriilor. O mie patru sute de suflete furate de furia, ura și violența islamistă. Israelul s-a deșteptat acoperit cu sânge!
Lumea întreagă a privit ororizată efectele sadismului musulman. Terorii uciderii s-a adăugat și durerea robiei a sute de victime târâte în adâncurile întunerecului morții.
Instituții de stat, politicieni, grupări laici și religioase, personalități de toate nuanțele, au luat atitudine, au protestat și au criticat vehement o astfel de barbarie.
Dintre cei care au tăcut, au fost țările și instituțiile islamice, dar și Biserica Adventistă. Cei de la Conferința Generală, ce se arată atât de preocupați de câte ouă poate mânca enoriașul pe săptămână, au tăcut mâlc și nu au dat nici un comunicat de repulsie față de un astfel de masacru.
Dacă cei care-si spun cărturari de la Conferința Generală ar fi răsfoit de curând Epistola către Romani ar fi avut surpriza să găsească scris:
”Întreb dar: a lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum!” Apoi, în altă parte: ”S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putință mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos.”
Deci tu, care ești un neam, ramură altoită pe trunchiul poporului lui Dumnezeu, cu ce vii să te fălești? Ți tu oare rădăcina măslinului, ori rădăcina te hrănește pe tine?
Nu de mult mi s-a spus, că prin comunități, pastorii răspândesc ambiguități. Sfătuiesc credincioșii să ”nu fie nici de-o parte, nici de alta” în conflictul din Israel. Adică să privim nepăsători. Mă întreb, cărui dumnezeu se închină aceștia?
Oare nu spune apostolul, că acum, israelul ca popor, stă în amorțire până la intrarea numărului deplin al neamurilor, apoi va fi în întregime mântuit?
Cum se împacă asta, cu zisele ucigașilor de conștiințe? Să nu-ți pese, că fratele tău e măcelărit!? Ce rusine!

Escatron, 04 Nov. 2023

Autor: Sorin Bubau

Pescar și pescar de oameni pentru Patria de Sus, scriitor, poet și eseist religios, teolog autodidact, deconspirator a lucrării celui rău, luptător cu mine însumi, îndatorat cu Isus Hristos. Vezi toate articolele lui Sorin Bubau