Pescari de oameni

Cele doua ciume ale modernismului social ale secolului XX și începutul secolului XXI, sunt mișcarea feminista și miscarea  colectivului lgbt, amândouă de inspirație satanica. Scopul promovării in societate a acestor mizerii, a fost de-a fragmenta ethosul tradiționalist biblic și de-a impune învățături și obiceiuri drăcești. Apostolul Pavel, in 1Timotei 4:1, afirma: „Duhul spune lămurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepăda de credință, ca sa se alipească de duhuri înșelătoare și de învățătura dracilor…”, cu care vor aduce in Biserica năravuri blestemate: tatuaje, frizuri ciudate, culori de par stridente, piercing-uri, limbaj libertin și ieftin, îmbrăcăminte papagaliceasca, comportament lipsit de rusine, fără educatie in relațiile frățești, fără solemnitate in actele de cult. Nu numai tineretul adopta extravagantele vremurilor ci și cei care sunt de câtva timp prin Biserica, pentru ca gustul dulce, amăgitor al dorinței de-a fi unici și speciali atrage și cucerește. 

„Și Domnul hotărî un semn pentru Cain, ca oricine îl va găsi sa nu- l omoare.” Geneza 4,  15. După ce Cain, ajuns asasin de frate, a ieșit de la Fata Domnului și s-a ascuns departe, strălucirea trupului s-a pierdut pentru totdeauna. Semnul pe care Domnul i l-a dat, era doar pentru el. Urmașii lui n-au mai avut, nici un semn de arătat. Teama de moarte i-au determinat sa-și confecționeze semne identificative, la vedere, pentru ca intalnirile întâmplătoare, sa nu fie cu primejdie. Astfel acele semne sau desene, au trecut de-a fi de pe o zi pe alta, la permanente,  identificând individul cu o anumită familie, trib sau popor. Se nastea astfel tatuajul. Fiii lui Dumnezeu, nu aveau nevoie de semne. Ei purtau încă o parte din lumina învăluitoare a Cerului și nu se temeau de nici un fel de răzbunător al sângelui. Tatuajul, așa cum se mai întâlnește astăzi, la unele popoare ascunse și izolate, este înainte de toate, un semn de identificare ori comunicare. In trecut, in antichitate, tatuajele pe frunte ori pe mâna dreapta determinau ca omul era sclavul unei case ori a unui stăpân. Legionarii romani aveau tatuat pe umărul drept numărul legiunii, al cohortei și al centuriei căreia aparțineau, ca un fel de plăcută identificativa. Obiceiul se mai păstrează încă in unele unități militare de elita, din zilele noastre. Astăzi, tatuajele sunt fie o forma de manifestare a unei personalități oprimate și dorința de-a ieși in evidentă, fie o forma de a epata a unor personaje publice. In ambele cazuri exista o certa concordanța între aceasta clasa de „arta”, mediul de unde provine individul, educația și nivelul intelectual.  Exista o infinitate de desene și reprezentări reale ori imaginative, texte, aforisme, poezii, obiecte, fotografii, peisaje, reprezentări religioase, semne oculte, semne astrologice, portative muzicale, simbologie satanica, imagini relaționate cu sportul, cu anumite profesiuni, obscenități, unele absurde, altele obraznice, pe arii extinse ori porțiuni milimetrice din geografia dermica, in alb și negru ori colorate. Dumnezeu ne-a avizat, concomitent cu darea decalogului și a legilor sanitare sa nu ne facem scrijelituri pe piele, cu nici un prilej. Din păcate, aceasta moda găsește adepți și in Biserica. Oameni fără pricepere, femei și bărbați, cad prada acestui morb și in mod inconștient, din ignoranta, uneori prin tatuajul pe care și l-au făcut, atrag spirite demonice. Așa cum arată Roger Morneau, in cartea sa „Călătorie in lumea supranaturalului”, orice obiect, orice imagine, orice înscris relaționate cu lumea spiritelor, atrag pe acești vizitanti periculoși. Nu sunt visite de curtoazie. Ei vin cu scopul de-a rămâne! 

In Deuteronom  15:17, Dumnezeu stabileste o regula pentru robii de buna-voie și anume un „piercing” in lobul urechii. Alături de tăierea împrejur, aceasta stigma a fost unica pe care a impus-o Dumnezeu poporului Sau. Nici o alta flagelare nu era permisă, nici atunci și nici acum. Popoarele păgâne din jurul iudeilor practicau autoflagelarea, incluzind montarea a tot felul de obiecte ascuțite in părțile extreme ale corpului, fie ca o expresie a adoratiei fata de vreunul dintre zeii panteonului propriu, fie din dorința de-a impresiona. In general, aceste obiecte erau de aur sau argint și arătau, prin număr și greutate, gradul de bogăție și lăudăroșenie al purtătorului. Astăzi, vedem anumite categorii de persoane, epatant cu piercing-uri scumpe, de aur și diamante, arătând clar spre o anumită „clasa”, dar mai ales spre plinătate trufiei purtătorului. S-a făcut un calcul și s-a determinat ca cerceii cu diamante ai lui Cristiano Ronaldo, acel  fotbalist născut in mizerie, fără tata, in cel mai mizerabil cartier din insula Madeira, ar putea satura zi de zi, mai mult de 200 copii înfometați din Eritreea, pentru aproximativ cinci ani. Același mizerabil cheltuise pentru serbarea zilei sale de naștere mai bine de 400.000 de euro! Astăzi,  unele popoare primitive din Papua Noua Guinee, triburi izolate din jungla Amazonului ori prin adâncul Africii, oamenii își străpung extremitățile cu obiecte insolite (colți de animale, oase provenind de diferite animale inclusiv umane, bețișoare, pietre etc) cu scopul de-a impresiona adversarii, mistic ori pentru „înfrumusețare”. Din păcate, in aceste timpuri, vedem intrând in Biserica tineri și tinere, adventiști „de-a șaptea zi”, la care se pot vedea gaurelele „vinovate”, in diferitele părți ale fiziologiei capului. Cel puțin au făcut efortul de-a scoate obiectul torturii, in Casa Domnului! Dar va veni vremea și cred ca este pe aici, pe aproape când, așa cum avertizează Pavel, „…in zilele de pe urma… oamenii vor fi obraznici”; atunci vor intra in Biserica, cu nerușinare și cu toată panoplia la vedere: fie ca sunt piercing-uri, fie etalând bijuterii ori in mod ostentativ arătând veștminte scumpe. Aceștia vor fi cei care vor aduce dezbinări și frământări în biserica Domnului.

Sodomiții, lesbienele, transexuali și bisexualii sunt o categorii de oameni anormali. Cazuri patologice, dar tratabile uneori. Descoperitorii ADN-ului molecular, Francis Crick și James Watson au demonstrat ca sodomiții și celelalte categorii de deviați sexuali sunt persoane cu codul genetic alterat, o mutație cu diferite grade de „profunditate” și care afectează atât fenotipul cât și psihicul. Între cauzele probabile ale acestei denaturări genetice ar fi alimentatia defectuoasa. Ingerarea de cantități variabile de mercur și cadmiu (se găsesc in toate tipurile de scoici, de exemplu), pot provoca mutații ale cromozomilor sexuali X și Y și apariția de descendenta homosexuală. Procesul poate fi reversibil intr-o oarecare măsura dacă se tratează hormonal, in clinici specializate. Sodomiții au existat de când a căzut omul in păcat și s-a îndepărtat de Fata lui Dumnezeu și vor exista pana la sfârșitul timpului. In epistola către Romani, apostolul Pavel, da o descriere cum nu se poate mai plastica a acestor indivizi alterați și tarați: „Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat in voia unor patimi scarboase, căci femeile lor au schimbat întrebuințarea fireasca a lor intr-una care este împotriva firii; tot astfel, și bărbații au părăsit întrebuințarea fireasca a femeii, s-au aprins in poftele lor unii pentru alții, au săvârșit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scarboase și au primit in ei înșiși plata cuvenita pentru rătăcirea lor.” (Romani 1, 26:27). Problema este ca aceasta categorie de oameni contaminează societatea și ce e mai rău, Biserica. Exista cinci trepte de manifestare persuasiva a sodomitului, in societate:

1.Victimizarea. Real, dar de cele mai multe ori închipuită, sodomitul – victima a unei societăți „nedrepte” și „neînțelegătoare”, caută sentimentul de mila și toleranta a guvernanților.

2. Recunoasterea. Societatea trebuie sa recunoască existența acestui colectiv, sa-l accepte și sa-l protejeze fiind „fragil” și „debil”.

3. Dreptul. Societatea trebuie sa acorde drepturi egale colectivului lgtb fără sa mai insiste asupra patologiei stării lor. Orice opinie contrara va fi repede combătută.

4. Privilegiul. Sodomiții, acum cu drepturi recunoscute in societate, cer și impun acordarea de privilegii speciale. Opozanții sunt pedepsiți de către justiție și expuși oprobriului public.

5. Dominatia. Sodomiții apasă greu asupra societății. Sunt scutiți de taxe și impozite. Se considera o rasa superioară, o treapta noua pe scara evoluției. Restul omenirii trebuie sa se supună noilor stăpâni și sa procreeze pentru ei.

Fiind o categorie cu probleme patologice și uneori psihice, aduc in societate obiceiuri care tind sa contamineze. Acestea ar fi următoarele, după cum le descrie apostolul Pavel: „Astfel au ajuns plini de orice nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de înșelăciune,de porniri răutăcioase; sunt șoptitor, barfitori, urători de Dumnezeu, obraznici, trufași, laudarosi, nascocitori de rele, neascultători de părinți, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste fireasca, neînduplecați, fără mila.” (Romani 1, 29:31). Pentru aceste motive, sodomiții nevindecati nu pot face parte din poporul lui Dumnezeu. Din păcate însă, oameni însemnați in cugetul lor cu fierul înroșit in foc și care fac parte dintre fruntașii poporului au permis intrarea acestora in Biserica sfânta a lui Dumnezeu. Consecințele sunt dezastruoase. Nu numai prin impactul pe care aceste persoane stranii, îl genereaza in imaginea exterioara a Bisericii, cât prin obiceiurile blestemate cu care contaminează tineretul. Aici, sunt câteva mostre de practici insolite:

– parul capului vopsit in culori contrastante;

– felurite frizuri, cu codite și împletituri;

– unghiile vopsite la mâini și picioare;

– îmbrăcăminte ajustata excesiv și in culori papagalicești; 

– bărbați fără șosete in pantofi;

– pantaloni căzuți pe fese ca sa arate tuturor categoria sexuală aparținătoare.

– piercing-uri și podoabe;

– comportament și limbaj lejer. 

Acestea așa cum s-a arătat, sunt persoane toxice și deosebit de contaminante. Sunt comunități europene AZS, unde sodomiti și lesbiene sunt numiți prezbiteri deși Dumnezeu ne atrage atenția asupra acestei probleme: „…și sa nu fie niciun sodomit din fiii lui Israel.” (Deuteronom 23:17). In Statele Unite, exista comunități care au pastori homosexuali. Așa cum am arătat, fruntasi ai Bisericii, cu putere de hotărâre și decizie, in loc sa se arate tranșanți și sa ia măsuri dure, in spiritul Cuvântului, se arată  condescendenti și toleranți cu răul strecurat între noi arătând parca cu degetul versetul potrivit lor: „Și, măcar ca știu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuși ei nu numai ca le fac, dar găsesc de buni pe cei ce le fac.” (Romani 1: 32). 

Freaky (de la englezescul Freak : straniu, extravagant), sunt acele persoane care au un comportament, un limbaj și o inbracaminte ieșită din comun și poate fi denumită ca o forma de ” cultura” urbană. Provine de la grupurile de sodomiti, lesbiene și alte categorii de tarați sexuali. Din păcate, in aceste timpuri finale, aceasta forma de „cultura” intra in Biserica o data cu deschiderea și acceptarea homosexualilor netratați. Nu este de mirare sa vedem in comunitățile noastre, intrând la Serviciul Divin, indivizi îmbrăcați ciudat, mai colorați ca curcubeul, cu frizuri care pot stârni rasul, cu piercing-uri și tot felul de podoabe, mirosind a „iarba”. Aceștia trebuie sa fie. Bucurați-va și veseliți-va căci sunt semnele sfârșitului iminent si ca ultima criza a început. Sa luam aminte sa nu cădem!

Între 11 și 14 Iunie, undeva prin munții Tirolului, in Austria, in superluxosul Hotel Interalpen, anul de gratie 2015, membri unui exclusiv Club numit Bilderberg, s-au reunit pentru a fixa strategia socio-politica și economică pentru viitorul an. Reuniunile acestui Club sunt întotdeauna de rău augur pentru plebe: de aici ies epidemii, conflicte, crize financiare…In anul acela au fost prezenți vreo 150 de invitați speciali între care și doamna Regina E. Dugan, vicepreședinta de Tehnologie Avansată de la Google pana nu demult directoarea Agenției de Proiecte de Investigație Avansată de la Departamentul Apărării de U.S.A. (DARPA). Aceasta doamna, cu aspect fragil și privire rece, a prezentat in fata elitelor lumii doua proiecte halucinante și terorifice totodata. Primul proiect, cu posibilitate de a fi aplicat începând cu anul 2017,  este așa numitul „biocip de urmărire ingerabil”, un cip asemanator cu cele existente in circuitele integrate din computere cu diferența ca este compus din mici fragmente de ADN in loc de clasicii semiconductori. Acest biocip o data ingerat, așa cum a explicat Regina Dugan, va permite analiza biochimica completa a individului precum și identificarea personală. Al doilea proiect care fost prezentat, nu mai puțin interesant ca primul, a fost așa numitul „tatuaj electronic”. Se tratează de un mic circuit de conductori de siliciu, nu mai mare ca o moneda de o centima, care se fixează pe piele cu un lipici potent. Reprezintă o tehnologie de avangarda din așa numita „electronica flexibila”. De asemenea aceasta inventie permite citirea rapida a tuturor parametrilor biochimici ai organismului, necesitatea de medicamentații la ore fixe, control individual, identificator personal etc. Regina Dugan a prezentat o lista întreaga de personalități din domeniul cinematografiei, sportului și industriei muzicale care s-au oferit voluntari pentru aplicare. S-au efectuat testele necesare iar cele doua proiecte sunt gata a fi introduse in circuitul global începând din acest an, 2017. Între artiștii impulsuri de la noua tehnologie de identificare au fost cântărețele Lady Gaga, KatyPerry și Taylor Swift, actorii John Travolta și Tom Cruise iar dintre sportivi Tiger Woods. Peste putine zile ermeticul club, se va reuni in Chantilly (Virginia, USA) și va decide impunerea pe scara globală a biocipului ori a tatuajului electronic.

„…Ea a zis locuitorilor pământului sa facă o icoana fiarei, care avea rana de sabie și trăia. I s-a dat putere sa dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei sa vorbească și sa facă sa fie omorâți toți cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.” Apocalipsa 13, 14-15

Fără dubiu, acum sunt vremurile profetizate. Statele Unite lucrează din răsputeri pentru ca aceasta „icoana a fiarei”, aceasta reprezentare socio-politica a Vaticanului sa înceapă „sa vorbească”, sa se impună și sa pedepsească pana la exterminare pe cei ce vor ieși din sablonul impus. In toamna acestui an va finaliza anul de gratie oferit de către papa Francisco „oilor rătăcite”, după ce a anunțat anul trecut, încheierea Reformei si a protestantismului. Toți cei care nu vor intra in mișcarea ecumenică de unificare universala a bisericilor vor fi declarați proscriși, eretici și rătăciți. Pentru ca acești nonconformiști sa devină paria și obiect de reprobare a societății si implicit receptori de pedeapsa, e nevoie de un impuls negativ, posibil tragic și global. Mașinăria invențiilor dogmatice, a minciunilor celor mai abjecte și a incitarilor perverse este in mers. Umberto Eco, vorbea despre o ” mașinărie a mizeriilor”. Toate neajunsurile ultimilor cincizeci de ani (epidemii, conflicte locale și regionale, schimbări politice violente, asasinate, accidente, atentate etc), au fost experimente pe care elitele le-au aplicat in societate cu scopul de-a afla modul optim prin care pot cauza maximum de teroare și a obtine maximul răspuns din partea societății la adresa ” vinovaților”. Aceasta „icoana vorbitoare” care reprezintă interesele meschine ale Vaticanului, este structurata pe doua direcții distincte: dogmatica și seculara. Iezuiții sunt brațul secret „religios”, canalul prin care se transmit informațiile între cele doua instituții: fiara (Vaticanul) și icoana sa (puterea socială, politica și economică). De asemenea, iezuiții sunt organizatorii inchiziției moderne, a tribunalelor ecleziastice și autorii treburilor murdare dictate direct de către generalul comandant (asasinarea președintelui J.F. Kennedy, a fost ordonata  intr-un alcov secret și dusa la capăt de către iezuiți, de exemplu!). Organizarea pe structura militară conferă ordinului disciplina, rigurozitate și precizie in executie. Puterea seculara sau „icoana vorbitoare”, este un amalgam de organizatii și societăți, majoritatea dintre ele secrete, care au ca scop impunerea prin intermediul constrângerii, in societatea civilă, a ordinelor și legilor care vor aduce omenirea in stadiul de sclavizare totala traind intr-o Zombilandia. Structura icoanei fiarei este piramidala. In vârf, așa cum ne arată Biblia, este Satana. El se dirijează direct unui Consiliu de Coordonare Mondial, format din 13 persoane secrete (nimeni nu știe cine sunt pentru ca nimeni nu i-a văzut vreodată) aparținând familiilor celor mai bogate ale lumii: Rothschild, Rockefeller, Morgan, Astor, Carnegie, Du Pont, Windsor, Cavendish, Warburg, St. Clair, Lazard, Moses Israel și Goldman. Toți sunt iudei sefarditi ori askenaziti niciunul evreu adevărat. Sunt familiile care dețin 70 la suta din bogăția lumii, clanuri care se bucura de ” binecuvantarile” Satanei. Sunt cei care se numesc Ordinul Illuminatis. Adică cei iluminati de lumina Luceafarului, Marele Arhitect al Universului, adică Satana. Aceștia au reuniuni anuale. In ultimul timp, șeful lor „fiindcă știe ca are putina vreme”, prezidează in persoana și trup, ședințele. Un invitat special la aceste reuniuni diavolesti este papa. Pentru asta, papa are la Vatican, o fantosa, o dublura. Se practica câte un sacrificiu uman. Un copil de pana la 8 ani și de parte bărbătească.De aici, ies ordine pentru eșalonul  următor: Clubul Bilderberg, un grup semisecret compus din ceva mai mult de o suta de puternici ai lumii, in general, proprietari ori presedintiai companiilor multinaționale, reprezentanți ai caselor regale importante europene, arabe și asiatice, bancheri și oameni de afaceri. Pe lângă aceștia sunt invitațe personalități ale culturii, proprietari de mari ziare, oameni de știință, medici de renume, oameni din industria muzicală, actori cu influența etc. Vreo suta cincizeci de persoane. Reuniunile grupului sunt secrete. Ziariștii nu au acces la ședințe. Nici invitații. Chestiunile importante se discuta doar între membri permanenți. Măsurile de securitate sunt atât de bine organizate încât nu exista posibilitatea obținerii unei cât de mici informații. Uneori vreun ziarist abil, mai scoate câte o fotografie distorsionată de câte un participant. Partea proporțională a problemelor dispuse in discuțiile secrete ale membrilor permanenți ai Clubului, adică cele ce se referă la economie și finanțe, se transmit pentru aplicare globală eșalonului inferior adică Grupului G 20 (oare e întâmplătoare litera G in logotipul grupului, aceeași care apare pe mantilul mason?). Reuniunile Grupului G 20, sunt anuale și in general fixate la aproximativ o luna după cele ale Grupului Bilderberg. Anul acesta vor avea loc la data de 7 Iulie in  Hamburg, Germania. Aici se desenează strategia economica, financiară si socială a lumii pentru anul viitor, adică ce fel de impozite mai trebuie aplicate in lume, cum trebuie gestionata criza financiară ca sa fie cât mai apăsătoare pentru omenire, ce fel de gripe și molime mai trebuie sa apăra și unde, ce conflicte mai trebuie pe Terra, câta populație mai trebuie redusă, cum mai trebuie favorizați sodomiții etc. Anul acesta, pe agenda de lucru a Grupului, va figura ca punct cu maxima importantă, lupta împotriva încălzirii globale și necesitatea  „unei zile anume pentru odihna planetei. Este de înțeles ca aceasta zi sa fie duminica. Aceasta decizie trebuie înțeleasă ca o necesitate vitala și aplicată cu toată puterea și fără excepție!” Nu este aceasta oare tema principala pe care papa o lansa in cuvântarea lui in fata Națiunilor Unite din Septembrie 2015? Iată, cum se pregătește calea pentru Decretul Duminical! Aparentul dezacord instituțional și antipatia existenta între Donald Trump și papa Francisco, se înscrie in ceea ce numim  dialectica hegeliana aplicată. Aparitia sintezei adică a Chinei ca apărător și impulsator al Duminicii ca zi de odihna planetară , nu este întâmplătoare! Va dați seama de ce a trebuit sa existe acest dezacord cu USA? Pentru ca cea mai mare țara a planetei sa adopte duminica ca zi de odihna! Țările membre ale G 20, vor impulsa ca o parte dintre prevederile adoptate sa fie înscrise pe agenda de lucru din aceasta toamna, in Adunarea ONU iar de aici, pe mesele tuturor guvernelor și parlamentelor țărilor. Așa funcționează pe verticala „icoana fiarei”. Exista și o difuziune orizontala de ordine pe care Ordinul Illuminatis, le dau acoliților lor, masonii. Masoneria este controlată de către iezuiți. Aici, in aceste societăți secrete este așezată ” mașinăria mizeriilor” in care se fabrica neadevarurile care vor produce ultimilor creștini autentici ai planetei mult rău. Vom fi acuzați de „terorism dogmatic”, de „sabotori ai Noii Ordini Mondiale”, de ” inamici ai planetei”  și de „eretici ai religiei adevărate”. Vom fi prigoniți, terorizați, marcați și poate uciși. Este așa cum descrie Scriptura vremurile sfârșitului. Acele timpuri nu sunt departe. Pana atunci, sa ne pregătim pentru apariția acestei blestemate inventii: biocipul sau marca bestiei. Desigur , elitele ne vor prezenta aceasta găselnița ca pe ceva foarte bun și potrivit timpurilor in care trăim, necesar sănătății, necesar in relațiile de serviciu  și comerciale, in relațiile cu banca ori cu instituțiile statului dar ne vor ascunde realitatea dura și anume ca micile impulsuri electromagnetice generate de acest biocip ori tatuaj electronic, produc modificări importante in gândirea oamenilor. Voința lor va fi zi de zi, mai puțin acută. Oamenii se vor opune tot mai puțin la modificările esențiale ale libertăților și drepturilor civile, vor asculta și aproba neadevăruri sociale, se vor supune fără sa crâcnească la pedepsele impuse, vor aproba ordine absurde adică se vor transforma in indivizi fără personalitate, manevrabili, sclavi intelectuali, zombis. E o perspectiva crunta și dureroasa pentru omenirea fără Dumnezeu! Alegerea ne aparține…

Astăzi, in zorii Secolului XXI, despre care André
Malraux in a sa „Condiția umană”, afirma ca „va fi religios ori nu va fi deloc”, vedem cu claritate ca acest scriitor mediocru, filosof ateu de buzunar și mincinos cu licența, nu s-a înșelat prea tare. Asta dacă luam in considerare ca celebrul aforism i-ar aparține! Secolul in care am intrat se caracterizează printr-o crescânda reticenta la ceea ce numim crestinism și un interes cu creștere exponențială pentru ceea ce înseamnă credinte filosofico-meditative ori exerciții spirituale loyoliene necrestine, fiind in general, gândiri teozofice, practici obscurantiste, un amalgam de religii antice si noi, de sorginte satanica. Dacă e sa analizam așa numitul creștinism apostat: catolicismul, ortodoxismul, protestantismul ecumenic și alte denominatiuni minore de un creștinism îndoielnic, vom descoperi ca esența numita Hristos, nu mai exista fiind înlocuit cu un concept difuz, un fel de cult matriarhal al Mariei, sub toate formele, mărimile, aspectele și manifestările: de la Ishtar, la Freyre, de la Isis la Ashtarot, de la Arthemis, la Diana, tot felul de „virgine” și „mame de dumnezei”. Includerea in conceptul teologic al treimii a acestui element ancestral contaminant, a făcut ca religia sa intre intr-o forma de decadenta ireversibila care a culminat cu recenta declarație a papei Francisco care ” avea serioase îndoieli asupra existentei lui Dumnezeu” și ca „evoluția este motorul creatiunii”! In centrul acestei noi religii se regaseste Lucifer, marele arhitect masonic al Universului si care primeste fel de fel de nume, in functie de curent, opinie sau conceptie, fiind insa aceeasi persoana. Tot acest misticism obscur are ca punct principal si de referinta o „revenire” in glorie si marire a acestui personaj, cu scopul  „salvarii”  omenirii aflata in colaps si pe punctul de-a se distruge. Este o idee nu lipsita de temei. Biblia avertizeaza ca va exista, in perioada finala a lumii, o imitatie a revenirii Domnului. Pana atunci, adica pana la transformarea mincinoasa a lui Lucifer, intr.-un „inger de lumina”, in diferite parti ale lumii, vor apare tot felul de „mesias”, adica demoni cu infatisare umana, facand semne si minuni incredibile, in special vindecari in masa miraculoase ori preziceri importante cu indepliniri precise in asa fel incat lumea va asimila tot ce aceștia vor predica asupra viitorului omenirii, adică minciuni și înșelăciuni. Aceasta este religia secolului XXI, un secol bolnav și muribund. Din păcate, aceasta ciuma va contamina Biserica adevarata. Vedem astăzi, lucruri incredibile care s-au introdus in Biserica de catre iezuiții infiltrati, acești viermi ai descompunerii creștinismului autentic, lucruri care au ca scop slăbirea și anihilarea focului credinței lui Isus Hristos. Invenții blestemate ca miscarea feministă, mișcarea l.g.b.t. ori mercantilismul „sacru”, fac atât rău Bisericii, încât in multe comunități, nu se mai predica despre Isus și iminenta Lui venire, ci despre beneficiile exercițiilor spirituale ori despre „normalitatea” socială a sodomitilor sau negoturi personale cu obiecte de cult. Nu demult, am putut constata in propria comunitate o astfel de mizerie disimulată intr-un ambalaj pios și vândută de la anvon ca bombonică sacra, demnă de zidire și întărire. O familie intineranta, in excursie de plăcere ori cu treburi, poposind in comunitatea mea, bucurându-se de darul Duhului, prin niște voci depline, ne-au încântat auzul diminetii de Sabat cu o cântare sublima, intr-un duet excepțional. Bucurie de scurta durata căci act imediat următor prezbiterul, un zabavnic la gandire, ne vindea de la anvon, cu 10 euro bucata CD-ul cuplului, pentru incantarea clipelor noastre de călătorie cu mașina, spunea! In Evanghelia după Marcu, capitolul 11, versetele 15 – 17, sta scris: ” Au ajuns in Ierusalim și Isus a intrat in Templu. A început sa scoată afara pe cei ce vindeau și cumpărau in Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. Și nu lasa pe nimeni sa poarte vreun vas prin Templu. Și-i învață  și zicea: ‘Oare nu este scris: Casa Mea se va chema o casa de rugăciune pentru toate neamurile? Dar voi ați făcut din ea o peștera de tâlhari.” Exista unii in Biserica Domnului, vanatori de oportunitati. N-ar reprezenta nimic, daca nu s-ar sluji de altii, saraci cu duhul, unelte bune de prostit pentru a face doi gologani in plus. Cand Pavel, in 1 Timotei 3:2, expune trasaturile de carácter si intelectuale necesare unui prezbiter, printre care intelepciunea si capacitatea de-a invata pe altii, cred ca a avut in vedere si faptul ca atunci, ca si acum Biserica avea smecherii ei. E o meteahna veche, asa cum s-a aratat negotul „sfant”, cel care a declansat nemultumirea Domnului si razvratirea lui Martin Luther…Daca o fac catolicii si altii de ce nu s-ar face si la noi in casa! Si spre linistitea mea, am vazut ceva similar in Jesús Market, in zi de Sabat in direct, inaitea nasucului habotnicului Niculaita Butoi! Pai,cum nu! Doar de aceea e „market”! In aceeasi categorie, mai putin impactant, dar la fel de daunator este obiceiul de-a introduce in Biserica, expresii si vorbiri necurate, nefolositoare si ofensive. Nu demult, ascultam obisnuitele anunturi de la anvon, inaintea serviciului divin. Pe aici, pe aceste meleaguri, in data de 23 Aprilie lumea sărbătorește Sant Jordi, o sărbătoare pagana, solară, relaționată cu primăvara, renașterea naturii, fertilitatea etc. , nu are nimic „sfânt” ori religios, ba din contra. O sărbătoare catolica prin excelenta. Tradiția incumba obiceiul de-a dărui o carte și un trandafir, fiecare cu semnificatia sa profana. Comunitatea a decis, sa folosească prilejul pentru a distribui literatura adventista. In esența, un lucru bun și meritoriu. Problema a intervenit atunci când prezbiterul a anunțat acțiunea folosind repetitiv locutiunea Sant Jordi, pana la saturare. Chestiune de principii: ori suntem cu Isus, ori cu diavolul. Nu putem servi la doi stăpâni! „Vorbirea voastră sa fie totdeauna cu har, dreasa cu sare, ca sa știți cum trebuie sa răspundeți fiecăruia” Coloseni 4: 6. O alta mărgică ( … nici măcar perla!), spusa de la anvon, de către aceeași fruntasi corigenți la capitolul înțelepciune este aceea dedicată pastelor (catolice bineînțeles !) și care aici se numesc „semana santa”, adică săptămâna dinaintea crucificării Domnului. Am trăit in propriul suflet suferinta de-a asculta de la anvon, luând aceasta data ca punct de referință ” înainte ori după semana santa vom face cutare ori cutare lucru”. Acești nepricepuți și netaiati împrejur cu inima și mintea nu știu, ca data așa numitei semana santa, nu are nimic de văzut cu realitatea istorică, ci  cu un cult păgân al morților pe care biserica romană printr-un fenomen osmotic general valabil, l-a contopit cu evenimentul universal al rastignirii Domnului nostru. Asa ca atunci când acești tonti vorbesc pios despre semana santa, vorbesc de fapt despre Osiris, zeul morții, cel ucis de fratele sau Seth și reinviat de Isis, adică despre Lucifer însuși. Lui Dumnezeu, nu-i cad bine prostii, e clar! Iar acum știm bine, de ce. Sa ia aminte cei vizați: „Învățați-va minte proștilor și înțelepțiti-va, nebunilor.” (Proverbe).

Fara indoiala Cartea lui Iov, este cartea cea mai poética din Vechiul Testament si poate cea mai profunda prin continutul sau umanist, evidentiind puritatea sufleteasca, nobletea si increderea fara margini in Creatorul, a acestui om in fata vicisitudinilor crunte ale vietii in care l-a cufundat vechiul dușman al omenirii: satan. Cunosc trei ocazii, asa cum le relateaza Biblia, in care acesta a intervenit personal in scena, fara intermediari, pentru asigurarea acțiunii: prima data, atunci cand a amagit-o pe Eva in Eden, a doua oara atunci cand a cerut permisiunea lui Dumnezeu de-a se atinge de Iov, iar a treia este pe punctul de-a se produce, atunci cand va imita venirea Domnului Isus, cautand sa insele chiar si pe cei alesi daca va fi cu putinta. Ispitirea Domnului Isus, a fost o acțiune directa a diavolului avand însă o alta dimensiune. „Atingerea” de Iov, a fost totala. La limita suportabilului uman. Suferinta acestui om ramane undeva in zona imaginatiei, a terorii, a spaimelor infinite si a pesimismului cel mai ravasit pentru oricare muritor. Trebuie sa fi existat in viata acestui om deosebit, o identificare absoluta cu gratia divina, o incredere nemasurata in Tatal Ceresc, o contopire totala cu prezenta divina pentru a avea acea tarie, acea forta interioara si fizica necesara, nu numai de-a rezista incercarilor, cat mai ales de-a acepta  fără răzvrătire pedeapsa stiindu-se „fara prihana si curat la suflet” (Iov 1:1). Este fara indoiala simbolul suferitei supreme, dupa cum este fara doar si poate, un mit in  singuratatea luptei sale interioare. Sa ne amintim ca aceasta drama (scrisa in cea mai mare parte in versuri), a fost compusa de Moise, undeva prin pustiul Madian, cu vreo mie cincisute de ani inaite ca Domnul Isus, sa-si inceapa lucrarea pamanteasca si se apreciaza ca faptele narate s-au petrecut prin rasaritul Peninsulei Arabe, cu vreo doua mii de ani inaite ca ele sa fie imortalizate in aceasta colosala opera. Pentru aceasta lui Iov, i-a lipsit cu desavarsire sprijinul, lumina si sfatul Scripturilor, ceea ce il face atat de singular si spectacular in lupta cu durerea lui. Multi medici, au cautat sa puna un diagnostic al boli lui Iov, bazandu-se in simptomele descrise de catre autor. Nu au reusit. A fost o boala, pe care satana a inventat-o special pentru Iov! O boala a carui aspect exterior, a impactat pana la nauceala pe cei trei vizitatori si cu atata putere incat au ramas fara expresie timp de  „sapte zile si sapte nopti…caci vedeau cat de mare ii este durerea” (Iov 2:13). In aceasta drama, ceea ce putem identifica cu certitudine este ca satana acuza pe Dumnezeu de favoritisme importante la adresa lui Iov. Bun cunoscător a lașității naturii umane, satana încearcă strategia ramasagului injust și afirma ca o data închis izvorul binecuvantarile divine, omul revine la starea de nemulțumire, de iresponsabilitate și de frivolitate ordinara. Intr-un cuvânt, omul iubește pe Creatorul sau doar din interes! Dumnezeu, in acelas timp Stapan si Judecator, accepta provocarea satanei inaitea Juratilor Universului adica a tuturor Fiilor Sai si lasa in mana acuzatorului pe martorul Sau credincios Iov.  Este aici dovada cea mai clara a dreptatii absolute: Dumnezeu, nu accepta nici măcar o umbra de îndoiala asupra circumstanței slujirii devotate a robului Sau și aproba încercările dramatice la care-l va supune acuzatorul. Scena capătă atunci conotatii universale. O judecată apriga in care rând pe rând, dar la intervale minime de timp, căci mesagerii veștilor practic se călcau pe călcâie înaintea lui, nenorocirile îl lovesc pe acest om cu sălbăticie. „O, de-ar fi cu putința sa mi se cântărească durerea și sa mi se pună toate nenorocirile in cumpăna, ar fi mai grele ca nisipul marii…” (Iov 6: 2-3) spune Scriptura și nu este nici o exagerare in aceasta. Scrierea afirma ca nici un moment in timpul asimilarii tragediilor „Iov n-a păcătuit deloc și n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.” (Iov 1:22). După ce toate nenorocirile au trecut și primele dureri au început sa se estompeze, tradarea soției a fost o lovitura neașteptat de grea: „Nevasta-sa i-a zis: „-Tu rămâi neclintit in neprihănirea ta! Blestema pe Dumnezeu și mori!” (Iov 2: 3). Este strigatul unui suflet chinuit, un suflet mutilat, depășit de durere, un suflet neputincios și nepredat lui Dumnezeu. Este aici, rabufnirea de ura a satanei când își da seama ca rămășagul lui începe sa dea semne de labilitate in fata neclintirii lui Iov. Nu cunoaștem dacă soția lui Iov s-a căit vreodată pentru aceste cuvinte. Cert este ca Iov, a iertat-o. A certat-o aspru, dar a iertat-o. „Sfatul” femeii i-a venit ca sarea peste rana. Credea ca situația complicata in care se afla era împărtășita cu ea in toate aspectele. Iov, rămâne singur. Boala îl macină. E dureroasa și repugnanta. Incertitudinea ii secatuieste sufletul. E apăsătoare și sfredelitoare. Se știe nevinovat in fata Cerului și a oamenilor… Sosirea celor trei „prieteni”, intempestiva și suspecta, vine sa-i accentueze senzația de vina neștiuta. Nu simte alinare. Nu se așteapta la nimic condescendent din partea lor. Rând pe rând Elifaz, Bildad și Tofar după zile de meditație personală in care au asimilat starea deplorabila a lui Iov, cu mult mai mizerabila decât si-ar fi putut imagina fiecare dintre ei, au început sa-i prezinte debilitățile morale pe care, in acceptiunea lor, bietul om, s-ar fi făcut vinovat. Nu este aceasta o reuniune amiabila. Cei trei „prieteni” sunt acuzatori de principii. Găsesc ca ceea ce e general valabil pentru om, se poate aplica in cazul lui Iov. Este aceasta ideea unuia care-l inspira pe Elifaz și pentru care da mărturie: „Un duh a trecut pe lângă mine…Tot parul mi s-a zbârlit ca ariciul…Un chip cu o înfățișare necunoscuta era înaintea ochilor mei. Și am auzit un glas care șoptea încetișor: „Fi–va omul fără vina înaintea lui Dumnezeu? Fi–va el curat înaintea Celui ce l–a făcut?” (Iov 4: 15-17). Nimic mai clar! Îndoiala este semănată. Prejudecata exista și se aplica. Iov se apăra. Ba mai mult, are tăria de-a le arunca in fata: „Căci voi sunteți  niște făuritori de minciuni, sunteți cu toții niște doctori de nimic” (Iov 13: 4). Reuniunea devine tensionata. Cei trei n- au venit pentru o buna cauza, e evident. Provoacă, incita și defăimează. Pescari in ape tulburi! După tradarea femeii, apăsarea  „prietenilor” e o provocare la o lupta disperata pentru apărarea integrității morale. Iov, rămâne singur in încercarea lui: „Numai pentru el simte durere in trupul lui, numai pentru el simte întristare in sufletul lui.” (Iov 14: 22). Iov își întemeiază apărarea pe încrederea nemăsurata in Atotputernicul consecutiv cu  lupta dialectica cu potrivnicii („prietenii”) săi. In aceasta confruntare, Iov puțin câte puțin distruge argumentarea celor trei și își etalează puritatea sufleteasca. El e singur. Dumnezeu privește, Fiii Săi privesc, satana spumega. Viermii ii mișuna pe sub piele. Il doare trupul. Ii sângerează sufletul. Își dorește moartea și ea nu vine…Suferința insuportabila îl epuizează. Vrea odihna nopții dar patul ii da spaime. Caută siguranța zilei dar răul îl copleșește! Este invinuit de lucruri îngrozitoare. „Prietenii”, îl chinuiesc cu sadism. Nici o vorba de imbărbătare. Numai acuze. Iov, argumentează și susține nevinovația sa cu multă înțelepciune: ” Pentru ce dar îmi dați mângâieri deșarte? Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?” (Iov 21:34). Din nou Elifaz din Teman, se face ecoul stăpânului îndoielilor și seamănă sămânță vinei: „Dacă ești fără prihana, are Cel Atotputernic vreun folos? Și dacă trăiești fără vina, ce câștiga El?” (Iov 22:3). Acest pesimism bolnavicios e contrariu nazuintei lui Iov. El stie, ca dreptatea lui își va straluci neprihanirea inaintea Atotputernicului. Continua susținându-și nevinovația. Faptul ca Dumnezeu își aduce aminte, in opinia lui, de greșeli pe care le-a făcut fără voie in tinerețe, îl nelinișteste nespus de mult. Ar vrea sa se dezvinovățească, sa intre in „judecată” cu Atotputernicul. Aici intervine Elihu, tânăr și impetuos. Reparate reproșuri celor trei „prieteni” ai lui Iov, pentru putinatatea înțelepciunii și pentru faptul ca au încercat sa găsească greșeli acolo unde nu erau.  Elihu este o persoana aparte care se introduce in scena. Este un înger. Un mesager al Cerului, apărătorul lui Iov și a dreptății divine: „…Așteaptă puțin și voi urma, căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu. Îmi voi lua temeiurile de departe și voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.” (Iov 36, 2:3) Dumnezeu, intervine. Se descrie pe sine ca maxim cunoscător a tuturor tainelor, maxim ziditor și maxim judecător. Neprihănirea și dreptatea Lui sunt absolute. Omul nu poate cuprinde infinitul si perfecțiunea Sa. Dumnezeu, iubește omul cu pasiunea Părintelui. Deși ii spune lui Elifaz: „…Mania Mea S-a aprins împotriva ta și împotriva celor doi prieteni ai tai pentru ca n-ați vorbit așa de drept de Mine cum a vorbit robul Meu Iov.”, in dragostea Sa pentru om, pregătește poarta de ieșire din pedeapsa. Dumnezeu, mustra și pedepsește dar iubește și iartă! Aici, e măreția și plinătatea dumnezeirii! Iov, devine mediator pentru „prietenii” săi și le salvează viața. Iov a suferit, a plâns, a îndurat fără murmur, a trecut singur prin valea umbrei morții intr-un extraordinar timp de strâmtorare, s-a încrezut in Salvatorul Sau și Dumnezeu l-a sfintit. Iov reprezintă tot ceea ce vrem noi sa fim, mai puțin suferintele lui. Iov, este credinciosul de rasa pura, cuceritor al Cerului, fiu a lui Dumnezeu.

Marele conspirator universal satana, a incercat, de la inceputurile existentei lui pamantesti sa insele, sa minta, sa construiasca iluzii, sa creeze echivocuri si erori, sa abata privirile muritorilor alaturi de adevar, inventand si creand ambiguitati: de la stiinte si teorii false, la religii si filosofii bolnave ori opinii manipulate. Niciodata nu vei obtine, din toata lucrarea pamanteana a acestui personaj nefast, un adevar definitiv. Nu. Intotdeauna, ori servesti minciuna intreaga ori un adevar pe jumatate. De-a lungul istoriei, satana a inselat omenirea prin oameni. Cunosc doar trei evenimente, asa cum mi le descrie Biblia, cand „tatal minciunii”, a lucrat singur, fara intermediari. Doua s-au produs: atunci cand a inselat-o pe Eva in Eden si atunci cand s-a atins de Iov. Celalalt eveniment se va produce in curand si este relationat cu imitarea venirii Domnului si de care am fost avertizati. Ispitirea Domnului, nu intra in aceasta discuție fiind de cu totul de alta natura. In perioada istorica postdiluviana, conspiratia inselaciunii incepe cu Nimrod, in campia Sinear si se va sfarsi cu omul – fiara, asa cum descrie Biblia. Spiritul imitator este o alta característica a acestui „creator” fracasat. Daca Dumnezeu, are un popor al Sau, iudei, inainte vreme in trup si sange iar dupa crucificarea Domnului Isus, iudei in duh si suflet, de ce satana n-ar inventa un popor al sau? Iudei, dar in copie.

Prin secolul VII si pana in a doua jumatate a secolului X, intre nord estul Marii Negre si nordul Marii Caspice, un vast teritoriu caucaziano era ocupat de khazari, un popor de sorginte turcomana, pagani (erau samanisti, animisti etc) si cu rele obiceiuri (istoricii timpului vorbeau despre faptul ca nu erau alceva decat jefuitori de caravane bizantine, árabe ori chineze). Prin anul 750 dH, se pare ca se convertesc la iudaismul talmudic (nu autenticul, ci cel inventat in captivitatea babiloniana in care incape si kabalah!), in conditii care nu sunt deocamdata clare. Exista o legenda amuzanta pe aceasta tema. Unul dintre inteleptii de la curtea hanului Bihár, avu ideea de-a converti intreaga natiune la o singura religie, ca mijloc de a obtine unitatea regatului, fapt de care monarhul s-a aratat dispus. Pentru aceasta, a trimis ambasadori la Bagdad, sa intrebe califul asupra idei de-a converti natiunea khazara, la islam. Acesta s-a aratat incantat, sa aiba un supus in partea nordica a tinuturilur sale. Ambasadorii, au transmis hanului solia califului. Acesta ramas foarte deziluzionat de faptul ca trebuia sa se faca supusul califului. Inteleptii l-au sfatuit atunci, sa trimita ambasadori la Constantinopol. Aici a aflat ca imparatul ar fi foarte multumit sa aiba un supus crestin la hotare. Hanul, s-a intristat mult afland ca trebuie sa se supuna imparatului. Atunci inteleptii l-au sfatuit sa caute religia unui popor care nu are nici calif, nici imparat ba inca, nu au nici tara, fiind imprastiati in toata lumea. Hanului, ii placu aceasta si astfel, potrivit legendei, s-au convertit la iudaism.
Eu, stiu ca acest popor, din stirpea lui Cus, a fost adoptat de catre satana ca popor al sau, ca o jalnica imitatie a poporului lui Dumnezeu, cu o religie stricata si obiceiuri oripilante si ca prin acestia, in tot cursul timpului si pana la final, va conspira impotriva lui Isus, prin lucrari mincinoase si inselatoare.
Prin a doua jumatate a secolului X, sub presiunea mongolilor, imperiul khazar se destrama si dispare din istorie pentru totdeauna.
In secolul urmator, apar prin Europa primii „evrei”. De aspect straniu, obiceiuri ciudate si o religie asociata nu odata, cu sacrificii umane, acestia nu au fost niciodata acceptati in societatea medievala europeana. De aceea,  s-au regasit un timp, la margine. Initial, religia católica nu i-a acceptat nici macar ca sclavi. Ii considera subumani. Cu timpul, si-au dat seama de marele potential destructiv pe care-l aveau si i-au adoptat  ca pe copii de suflet. Intotdeauna pastrand viu fata de ei conceptul hegelian de fenomen antitezic. Dupa locurile pe unde s-au asezat, populatia europeana autohtona i-a denumit askenaziti (in Europa Centrala si de Vest) si sefarditi (in Peninsula Iberica) iar uneori in mod gresit evrei, fiind inselati de aparenta religiei lor.  Fiind impinsi de catre societatea timpului spre marginile sale, si cum biserica católica de pe atunci interzicea camataria, atat ashkenazitii, cat si sefarditii au vazut o oportunitate fara margini in aceasta activitate si astfel au devenit ceea ce astazi cunoastem sub numele de bancheri onerosi gen Rothschild, Rockeffeler, Morgan si altii, in definitiv, cei ce ne conduc si care manipuleaza destinul lumii. Geneticamente acesti indivizi care-si zic iudei ori evrei, nu au nimic de-a face cu autenticii evrei care faceau parte din poporul lui Dumnezeu, desi multi din acestia, s-au vandut cu trup si suflet kalalistilor. Cum spunea regretatul profesor Luis Ravizza in a sa ” Iistoria dinastíei Rothschild”, pentru a intelege istoria moderna si contemporana a lumii, trebuie sa cunostem istoria acestei tenebroase familii. 

Dupa moartea lui Jacques de Molay, ultimul mare maestru al ordinului templierilor in 18 martie 1314, si progromul care a urmat in urmatorul an, s-ar putea crede ca acel ordin militar,  acuzat si nu pe nedrept de lucruri incredibile (inchinarea la satan, sacrificii umane, in special copii si femei, practici homosexuale), ar fi disparut pentru totdeauna de pe scena istoriei. Nimic mai fals. O parte din tezaurul ordinului si mai mult de 500 de cavaleri, au stat ascunsi dar raspanditi prin nordul Frantei, pastrand organizarea militara stricta si riguroasa, practicand cu acelasi secretism ritualurile lor satanice si nutrind o razbunare crunta impotriva regelui. Tezaurul, a fost cu timpul transferat in Scotia. Cavalerii au urmat tezaurului. continuand sa unelteasca impotriva Frantei. La aproximativ 20 de ani, de la moartea lui de Molay, datorita activitatilor subversive ale acestei ramasite de templieri, a izbucnit un conflict important intre Anglia si Franta (razboiul de 100 de ani). Prin jurul anului 1700, in Scotia, urmasii acelor templieri exilati din Franta, au infiintat prima loja masónica, numita de rit scotian. La putin timp ia fiinta loja masónica unita de Anglia. In cativa ani, masonii controlau itele puterii in regat. Sefii lojelor masonice erau toti askenaziti. Ulterior au primit in randurile lor, iezuiti ceea ce le-a deschis perspectiva unor planuri de putere si dominatie mult mai extinse. In jurul anului 1798, ajuta si instaleaza in Manchester apoi in Londra, a Nathan Mayer Rothschild, ca bancher personal al masoneriei engleze. De remarcat faptul ca banii acestui ordin, gestionati de catre familia marilor bancheri Rothschild, au folosit Angliei, pentru infrangerea lui Napoleón Buonaparte. Dar mai inainte, masonii templieri si fratii lor din Europa, au imaginat, planuit si faurit revolutia franceza (1789 – 1799) si instaurarea republicii. A fost aceasta acctiune, prima incercare a acestei puteri oculte de a manevra si conduce destinele unei natiuni potrivit planurilor fabricate de ei si care faceau parte din planul general de control mondial ( novus ordo seclorum). Au facilitat si permis pentru aceasta, ascensiunea lui Napoleón. In anul 1793, pe 21 ianuarie regele Frantei, Ludovic al XVI – lea este executat impreuna cu sotia lui, Maria Antoaneta, prin ghilotinare. Cu aceasta, Jacques de Molay, dupa mai mult de patru secole, primea razbunarea definitiva.

Johan Adam Weishaupt, se nastea in Ingolstadt, Bavaria in 7 februarie 1748, intr.-o familia de askenaziti. Tatal sau, Georg era chiar rabin talmudo – kabalistic. A fost crescut de catre bunicul sau. Acesta era de ziua, director la un colegiu iezuit iar de noapte invatator satanist de kabalah. Adam, a fost educat in religia católica si a practicat din tinerete ritualurile sataniste kabalistice. Weishaupt intra in ordinul iezuit (destul de oprimat in acele timpuri pentru ca se dedicau la sabotaje politice si tot felul de asasinate), devenind cu timpul profesor de drept canonic la Universitatea din orasul natal. Devine un specialist gnostic, al curentelor oculte ale vremii, cunoscator al filosofiei masonice si ale miturilor care compun acesta invatatura intunecata care este de fapt, un amalgam de practici de magie cu sorginte in Egiptul antic, doctrine manicheiste, practici sataniste kabalistice si unele influente pseudocrestine catolice. Dupa o visita si sedere in Franta (1773 – 1775), unde a cunoscut masoni ca La Fayette si Robespierre, se decide si intra in masonerie. La scurt timp dupa aceea, considerand ca aceasta organizatie e mult prea „sociala” si mult prea pasnica, se decide in formarea unui ordin propriu, copiind agresivitate, persuasivitatea, duplicitatea si ideile de putere absoluta ale iezuitilor. Astfel, la data de 1 mai 1776, fundeaza ordinul Illuminati, o secta elitista, conspirationista si satanista. Inca de la infiintare, aceasta secta a inceput sa atace stabilitatea sociala. Se pare ca Adam Weishaupt, a primit la inceputul anului 1779, visita unui „frate” mason din Anglia. Nu cunostem detalii despre aceasta visita. Cert este ca dupa vreo zece ani, in Franta, au inceput miscari sociale importante care au culminat cu Revolutia si asasinarea regelui. In anul 1784, datorita activitatii sale subversive, daunatoare si deosebit de agresive autoritatile bavareze interzic ordinul, aresteaza atati membri cat gasesc si le confisca proprietatile. Adam Weishaupt, fuge in Saxonia. Ordinul, ca si templierii, patru secole inainte, nu dispare; se retrage in spatele societatii. El exista si lucreaza de la umbra: sunt elita iudeo – iezuita de astazi! Astfel, in dorinta lor de dominatie absoluta si de a impune noua ordine mondiala, fideli principiilor manichiste (cópiate apoi de catre „marele” filosof Hegel, in a sa dialéctica), de lupta a contrariilor, au inventat Statele Unite „moderne” (toti parintii Constitutiei au fost masoni fara exceptie iar George Washington a fost mason de gradul 33), revolutiile „democratice” (Giuseppe Mazzini si Giuseppe Garibaldi au fost masoni de gradul 33),  conflictele mondiale, comunismul ( Marx si Lenin au fost masoni de gradul 33), fascismul (Hitler si Musolini au fost masoni de gradul 33), ONU, Uniunea Europeana, globalizarea, crizele financiare mondiale, criza finala si prigonirea fiilor lui Dumnezeu. Papa actual e un iezuit, mason de gradul 33 si cu ascendenta sefardita. Mai rau de atat, nu se poate!
Concluzie: Ceea ce, la nivel mondial lumea ignoranta sarbatoreste la 1 Mai, este doar pe jumatate adevarat. Da, illuminati au inventat miscarea proletara ca o arma de manevra in acapararea puterii mondiale dar 1Mai, este ziua infiintarii acestei secte satanice! Este bine de stiut.

 

 

 

 

Nu incape indoiala ca Vaticanul este o mare putere mondiala. Nu numai política, ci si financiara. Biblia vorbeste foarte clar despre bogatia acestuia in cartea Apocalipsei 18:3. Sunt foarte putine informatiile care apar in mas media despre negoturile acestui gigant putred. Uneori, ziaristi independenti descopera intamplator conexiuni oneroase care relationeaza Vaticanul cu puternicele  multinationale. Nu intotdeauna, aceste informatii ajung la ochii si urechile opiniei publice. Intotdeuna se petrec morti accidentale, disparitii inexplicabile, ori taceri suspecte. Atotputernica si omniprezenta Companie a lui Isus (!), actioneaza din umbra cu amploare si eficienta, protejandu-si stapanul de orice neplacere. Sa ne aducem aminte de afacerea cu Banca Ambrosiana si Roberto Calvi supranumit si „bancherul lui Dumnezeu”, Banca Vaticanului, o foarte puternica loja masónica (Propaganda Due- P2) si legaturile tuturor acestora cu familiile mafiote comandate de Giuseppe Calo si Licio Gelli. In scrisoarea pe care bancherul o trimetea papei Juan Pablo II, in 5 iunie de 1982, acesta ameninta Vaticanul cu dezvaluiri care ar „provoca un dezastru de o amploare inimaginabila pentru biserica”, in cazul in care ar trebui sa intre in inchisoare pentru delicte financiare. Bietul om! Credea in protectia pe care i- ar fi acordat-o acel bandit batran… In asasinatul bancherului Roberto Calvi (Londra, 17/06/1982), au fost arestate cinci persoane, toate relationate cu atotputernicul ordin. Niciuna dintre ele, nu a fost inculpata. In decursul timpului, dintre ziaristii care au acoperit  cazul, unul a fost asasinat in imprejurari neclare, altul a disparut fara urma iar ziaristul de la londonezul Daily Telegraph, care a comentat pentru insulari stirea, a fost gasit „sinucis” in Tamisa. Asa lucreaza mafia iezuita, nefacand exceptie nici o vírgula macar de la juramantul lor de initiere! Asa cum am comentat initial, afacerile Vaticanului ating sume colosale, inimaginabile. Este fara indoiala, statul cel mai bogat din lume! Banca Vaticanului, este cel mai mare „spalator” de bani negri din lume. Aici intra banii mafiilor de tot felul, ai guvernelor spoliatoare, a tiranilor din cele patru vanturi ale planetei, ai excrocilor si defraudatorilor lumii. Bani de toate culorile, aromele si durerile. Este cunoscut faptul ca Vaticanul este proprietarul companiei de armament Beretta, actionarul principal in compañía Shell, detine mai mult de zece mii de camere, intre hoteluri, moteluri si hostaluri numai in Roma, controleaza mare parte din industria alimentara, detine cel mai mare tezaur de aur din lume, o colectie de opere de arta care este imposibil de a fi evaluata, detine actiuni in toate marile multinationale si in toate marile burse ale lumii. Dar cea mai mare participare in actiuni si de unde ii revine o importanta  cantitate de bani, o are in industria farmacéutica. Companii farmaceutice de renume ca Bayer, Pfizer, La Roche ori Kern sunt contrólate de catre Vatican. Cei ce vegheaza,  protejeaza si controleaza interesele mercantile si nu numai, ale Vaticanului sunt iezuitii, o mafie despre care Napoleón Buonaparte afirma : „Ordinul iezuitilor, este un ordin militar, cu o organizare ierarhica militara precisa. Comandantul general iezuit este un comandant militar autentic si nu un monah jovial oarecare. Scopul lor final este de-a obtine pentru seful lor, Puterea absoluta.”

In 1931, un medic german lua Premiul Nobel pentru descoperirea cauzei primare a cancerului cu teza intitulata ” Cauza primara a cancerului si prevenirea lui”. In opinia medicului, cauza principala a acestei boli era alimentatia nefiziologica si un stil de viata nesanatos, specifice epocii moderne. O alimentatie antifiziologica este o dieta bazata in alimente acidificante care combinata cu sedentarismul si unele obiceiuri nesanatoase, creaza in organismul nostru un mediu acid. Acesta la randul sau, expulzeaza oxigenul din celule. Doctorul Warburg, afirma:
„Lipsa oxigenului si aciditatea sangelui sunt aversul si reversul aceleiasi monede: cand lipseste una, primeaza cealalta.”
„Substantele acide, resping oxigenul; in schimb substantele alcaline atrag oxigenul.”
„Lasand o celula fara oxigen mai mult de 48 de ore aceasta se poate converti intr.-o celula canceroasa.”
„Toate celulele normale au o cerinta absoluta pentru oxigen in timp ce celulele canceroase pot trai fara oxigen (aceasta este o regula fara exceptie!).”
„Tesuturile canceroase sunt tesuturi cu pH acid in timp ce tesuturile sanatoase, normale sunt tesuturi cu pH alcalin.”
In opera sa „Metabolismul tumorilor”, doctorul Warburg demonstreaza ca toate formele de cáncer se caracterizeaza prin doua conditii de baza: aciditatea si hipoxia (imputinarea oxigenului). De asemenea, a descoperit ca celulele canceroase sunt anaerobice adica nu respira oxigenul si ca nu pot supravietui in presenta unor nivele inalte de oxigen. In schimb, supravietuiesc prin intermediul glucozei daca mediul este lipsit de oxigen. De aceea, doctorul Warburg considera cancerul „ca un mijloc de aparare a unor celule din organism de a continua viata intr.-un mediu acid si lipsit de oxigen.”  Celulele sanatoase traiesc intr.-un mediu alcalin si oxigenat care le permite un bun functionament. O data finalizata digestia, alimentele genereaza o stare de aciditate sau alcalinitate a sangelui in functie de cantitatea de proteine, hidrati de carbón, grasimi, minerale si vitamine. Un pH neutru este 7,0. Valorile normale ale sangelui uman se situeaza intre pH 7,4 si pH 7,5. Daca valoarea scade sub pH 7,0, sangele devine atat de acid incat persoana intra in coma si moare. Potrivit lucrarii sale „Metabolismul tumorilor”, urmatoarele alimente produc scaderea pH-ului si aciditatea sangelui:
– Zaharul rafinat si toate produsele care-l contine (are un pH de 2,1 fiind un puternic acidificant).
– Carnea si in special carnea de porc (cele mai rele sunt produsele procesate).
– Laptele de vaca si toate derívatele ori procésatele.
– Sarea rafinata.
– Faina rafinata si toate derívatele (si mai rau cele ce contin drojdie).
– Produse de panificatie (contin grasimi satúrate, margarine, sare, zahar si conservanti).
– Margarinele.
– Bauturi carbogazoase.
– Cafeína.
– Alcoolul.
– Tabacul.
– Medicamentele.
– Orice fel de aliment gatit (gatirea elimina oxigenul si le transforma in acidificanti).
– Alimentele care contin conservanti, coloranti, aromatizanti, stabilizatori.
– Alimentele consérvate.
Sangele in mod constant se autoregleaza pentru a nu cadea in aciditate metabolica si prin aceasta se garanteaza buna functionare a celulelor. Organismul ar trebui sa obtina mineralele necesare neutralizarii aciditatii sangelui din alimentele pe care le consumam. Din pacate, acestea aporteaza foarte putine elemente esentiale de aceasta natura expunand organismul nostru la imbolnaviri grave.
Aceasta este lista alimentelor alcalinizante potrivit doctorului Warburg:
– Toate verdeturile crude, consumate in salate sau sub forma de sucuri naturale.
– Toate fructele coapte inclusiv lamaile care au un pH 2,2 (acid), dar in interiorul organismului au un puternic efect alcalinizant. Fructele si verdeturile aduc in organism mari cantitati de organism. Se consuma sub forma individuala, in salate sau sucuri proaspete. Nu exista restrictii.
– Semintele si fructele seci.
– Cerealele integrale (unele se pot consuma crude, ca inul sau susanul).
– Mierea (foarte alcalinizanta).
– Clorofila din plante (aloe vera, chambera etc).
– Apa de izvor.
Exercitiul fizic si alimentatia sanatoasa evita acidificarea sangelui, oxigenarea celulelor si garanteaza o viata fara boli.

Bun, acum se naste intrebarea fireasca: „- Si ce are de vazut doctorul Warburg, aciditatea sangelui si cancerul, cu mafia iezuita?” Are, si inca multe! Mercantilismul acestui ordin nu are limite atunci cand trebuie sa-si protejeze interésele. Si nici mijloacele utilizate.  Aceasta suferinta grava, cancerul, implica o adevarata industrie: tratamente specifice, paleative, analgezice, reactivi, aparaturi, spitale, medici, cercetare, asistenti etc, adica cantitati importante de bani. Asa cum s-a aratat anterior, Vaticanul are interese majore in industria farmacéutica. „Industria” cancerului, cea mai prolífica dintre toate sectoarele medicinei, este cea mai vizata de catre „sfintii caritativi” care locuiesc imprejurul Pietei San Pietro, din Roma. Pazitorii si manipulatorii iezuiti sunt prezenti si opereaza asa cum numai ei se pricep. Imaginati-va ca una dintre cele mai teribile boli din toate timpurile, cancerul, poate avea tratament, fara bani si la indemana oricarui suferind. Asta ar fi de neconceput si un dezastru pentru aceasta mafie. Sume imense de bani ar ocoli visteria Bancii Vaticanului!

 Comunitatea Europeana e un amalgam heterogen de popoare, limbi, culturi, interese politice, legaturi intre familiile regale domnitoare, interese mercantile, in care cei din prima linie (natiuni majoritare catolice) produc, impoziteaza si consuma iar cei din zonele gri, platesc ca sa traiasca. Totul este controlat si manipulat din umbra de catre armata Vaticanului: ordinul iezuit. Acum cateva saptamani, liderii tarilor UE s-au dus la Vatican, sa linga botforii pontifului si sa declare la unison ca acesta este, nici mai mult, nici mai putin, „liderul mundial definitiv!” Aceasta vine sa confirme  ca UE si nu doar atat, nu este altceva decat un feud al papalitatii. Si ca orice proprietate, se gestioneaza prin legi si ordine care convin proprietarului. Pentru ca totul sa fie controlat si legislatia adoptata de catre Parlamentul European, sa fie ajustata nevoilor Vaticanului, e nevoie de loby. Se apreciaza ca pe langa Parlamentul European, actioneaza mai mult de 30.000 de lobisti pentru toate industriile si serviciile. Cei mai multi sunt angrenati in promovarea noilor medicamente, schimbarea normelor de testare si aplicare ale acestora, preturile, impozitarea etc., precum si pentru sustinerea introducerii in industria alimentara a colorantilor (care sunt cancerigeni!), conservantilor si aromelor (asa numitele E – uri). Se stie, ca sunt mii de substante chimice, care intra in compozitia medicamentelor dar despre putine se stie cu adevarat, ce efecte secundare au asupra organismului, pe termen scurt ori lung. De asemenea, exista mai mult de 300 de substante chimice utilizate in industria alimentara. Se cunosc efectele asupra organismului, la mai putin de 30! Cand este vorba de banii Vaticanului, sanatatea si viata muritorilor, nu intereseaza! Din pacate, medicii din zilele noastre, sunt pe plan local, lobistii industriei farmaceutice. Asa au fost convertiti, prin cadouri, bani si oportunitati. Altii au fost constransi iar unii marginalizati. De exemplu, acum 10 ani existau inscrisi in Spania, vreo 50 de medici naturisti autentici. Astazi mai exista 20. Acestia trec prin mari stramtorari si vicisitudini. De ce? Pentru ca potrivit politicii mafiote iezuite, orice medic trebuie sa devina un vanzator de medicamente! Asa cum s-a aratat, pentru „industria cancerului”, se aloca mari fonduri guvernamentale si particulare. Iar unde e vorba de bani, acolo se amesteca si interésele Vaticanului. De aceea, ii intereseaza atat de mult stergerea din memoria Istoriei, de nume ca ale doctorului Otto Warburg, doctorului Ernst Günther, Maria Treben si altii. Astazi, foarte putini stiu ca principala causa in aparitia cancerului este aciditatea sangelui, care vine din defecte de alimentatie. Sa ne amitim ca doar in anul 2015, in intreaga lume s-au cheltuit in „descoperirea” si „vindecarea” cancerului, mai mult de 2,5 miliarde de euro. Rezultatul? Nimic. Informatii despre doctorul Warburg si descoperirea lui sunt foarte putine. L-au ingropat in uitare. Motivul? Un tratament simplu si la indemana oricui, inseamna pierdere de bani pentru acesti banditi cu sutana.  Un alt exemplu elocvent, despre duplicitatea acestor personaje mizerabile: industria mondiala de prezervative si materiale aniconceptive este controlata de Vatican. Una predica, alta fac! Ce, rusine!

Una dintre metodele larg utilizate in tratarea cancetului este chimioterapia. Iata, ce afirma doctorul Otto Warburg, despre aceasta practica daunatoare:
„Chimioterapia acidifica organismul cu atata putere incat acesta trebuie sa recurga la consumul de rezerve alcaline de forma imediata pentru neutralizarea aciditatii, sacrificand base minerale (Calciu, Magneziu, Potasiu), depozitate in oase, dinti, unghii, articulatii si par. Pentru acest motiv, se observa degradarea fizica si fiziologica a pacientilor care fac acest tratament (caderea parului, a dintilor, stare generala alterata, etc).”
Fara echivoc, „industria cancerului” si chimioterapia sunt negoturile cele mai rentabile ce exista astazi in sanatate;  industria farmacéutica si industria alimentara reprezinta una si aceeasi macabra entitate, controlata de catre una si aceeasi persoana: Vaticanul! In mitología etrusca (locuitori ai peninsulei italice, inaintea romanilor), Vati era numele unei zeitati a mortilor. Can inseamna „casa lui”, „locul lui” si vine din caldeana. Vor stii ei bine, de ce li s-a pus acest nume!

Vremurile in care traim sunt vremuri triste, de cautare si negasire, de plangere fara alinare, de boala fara lecuire, de frica fara adapost, de ratacire fara intoarcere, de moarte fara speranta. Lumea experimenteaza toate acestea. Ba, mai mult, pustiul moral prin care avanseaza umanitatea o face sa se supuna tot mai mult ingerului intunericului „…care pe evreieste se cheama Abadon, iar pe greceste, Apolion.” (Apocalipsa 9,11), care o va duce la disperare, inselandu-i si mintindu-i cu doctrine dracesti si false sperante de viata, un amalgam de filosofii pagane si aparitii ciudate: „Savarsea semne mari, pana acolo ca facea chiar sa se coboare foc din cer pe pamant, in fata oamenilor.
Si amagea pe locuitorii pamantului prin semnele pe care i se daduse sa le faca in fata fiarei…” (Apocalipsa 13, 13 -14). Lumea-i lipsita pana si de setea de-a cunoaste. De foamea de adevar. Lumea de astazi are aparenta unui zombie. Prea multa ingrijorare.
Traim vremuri framantate: in societate, in política, in religie. Virtutile morale sunt inlocuite cu invataturi stricate. Mizeriei umane i se adauga acum, un cáncer, numit opinie, cel ce  cauzeaza  degradarea rápida a ultimelor ramasite de moralitate. Opinia lumii intra si in Biserica. Aceasta opinie tinde sa acapareze totul: familia, scoala, institutiile… Mas media dirijata, inoculeaza veninul parerilor fabricate in zone crepusculare. Politicieni de paie, manipulati de papusarii zonelor obscure, prepara legi care sunt afronturi aduse bunului-simt. Financierii, personaje fara scrupule in istoria lumii, uneltele sectelor luciferiene de manipulatori mondiali, planifica crizele, conflictele si stramtorarile proorocite de Scriptura.  Lumea este pregatita astfel pentru primirea opiniei. Societatea, nu mai are timp, sa prepare ea singura o parere. Primeste bombonica opiniei fabricate, cu bucurie. Ambalajul e frumos, scanteietor, demn, documentat stiintific, moral, altruist si corect. Inauntru, otrava! „…vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul.” (Geneza 3:5), amagea sarpele pe Eva, in gradina Eden. O afirmatie care continea o mare tentatie! Specific Diavolului: ambalajul colorat cu adevar frumos, atractiv si tentador iar in interior toxina mortala a minciunii capitale. Un exemplu: incalzirea globala. Mai mult de 2000 de oameni de stiinta au semnat in secolul trecut un document asupra incalzirii globale antropice, la care s-au adaugat apoi figuri politice proeminente ca Al Gore, propulsori ai unei noi opinii. E bine sa ingrijim de planeta noastra. Este locul pe care Dumnezeu,ni L-a dat sa traim. Dar nu putem accepta neadevarul care vine in spatele opiniei fabricate „stiintific”: viitorul previzibil al Pamantului pentru mii de ani inainte! Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu, nu ne invata asa ceva! Astazi, este dovedit ca incalzirea globala, nu exista, cel putin datorita activitatii umane, prin acumularea de CO si asa numitul fenomen de será (cei mai mari producatori de oxid de carbón, sunt vulcanii, iar ei exista de la potop!), si ca intreaga miscare „stiintifica”, apendicele organizativ (Greenpeace) si política („verzii” de peste tot), sunt de interés mercantil, fabricanti de opinie la comanda, pentru bani.  Aceasta opinie, promovata incisiv de catre mas media, a devenit lege in anumite tari. Acum cativa ani, un pescar sportiv care prindea un peste si si-l ducea acasa era privit ca un paria (nu se supunea „inventiei” importate din USA, aceea de „catch and reléase”!); astazi, este amendat, maine bagat la inchisoare si poimaine ucis cu pietre, cine stie?! Aceasta opinie a intrat si in Biserica Domnului. Modificarea dogmatica de la ultima reuniune a Conferintei Generale, asupra iminentei veniri a Domnului Isus, a ajuns sa fie „apropiata”, adica undeva, nu se stie unde, dar nu in punctul de-a se produce! Un alt exemplu de opinie degradanta, este asupra asa numitului colectiv lgtb (lesbiene, gays,  transexuali si bisexuali). Scriptura ne invata ca „Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.” (Geneza 1, 27). Satana s-a straduit, in conspiratia pe care a imaginat-o impotriva lui Isus Christos, sa distruga cele doua institutii sacre infiintate la Creatiune: Sabatul, ca zi de odihna si veneratie si casatoria, adica uniunea intre barbat si femeie. In amandoua, a reusit. Mai putin in Biserica Adventistilor de Ziua a Saptea, de pana acum cativa ani. Din pacate, au ajuns la urechile noastre vesti dureroase: in Statele Unite au aparut comunitati adventiste care din dorinta de-a strange cat mai multi membri, oficiaza servicii „divine” si duminica. Parafrazand o zicala din timpurile comunistilor: „ce mai conteaza, atat timp cat se cotizeaza!?”, putem spune ca acele adunari au  „doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea” si ca „oamenii rai si inselatori vor merge din rau in mai rau, vor amagi pe altii si se vor amagi pe ei insisi” (2 Timotei 3: 5, 13). In Olanda, sodomiti activi au locul lor in Biserica. Ba, sunt numiti cu bucurie, prezbiteri. Iar in curand vor fi si pastori. Cred ca nesimtirea umana e fara margini. Apostolul Pavel ne-a prevenit. Dar cand afli, ca de la cei de la care ar trebui sa vina dojana, accepta compromisul libertatii de decizie a fiecaruia, adica potrivit naravului blestemat si diavolesc care-i anima, poti spune ca acestia sunt una cu „Babilonul cel mare, mama curvelor si spurcaciunilor pamantului”! Aceste lucruri se petrec pentru ca sa se implineasca proorociile sfarsitului. Iar opinia manipulata de catre fabricantii din umbra si inoculata societatii de catre mas media partidara, determina ca practicantii deviatiunilor sexuale sa devina persoane tabú. Orice opinie contrara curentului impus este repede anihilata. Emitentul este pus la stalpul rusinii. Judecat si condamnat la oprobiu public, amendat si in unele cazuri aruncat in temnita. Asta pentru a fi partizanul unei valori morale. Sodomitul nu are acces la mantuire. Daca nu se vindeca de boala lui. Pentru ca sodomía este o boala genética, cu posibilitati de tratament si vindecare. O spuneau parintii geneticii dar manipulatorii intunerecului au ingropat demult acele adevaruri stiintifice. In opinia lor, sodomitii reprezinta un stadiu superior de evolutie a speciei umane iar heterosexualii, cu timpul, vor deveni sclavii si „furnizorii” de copii pentru „familiile” acestora. Interesanta perspectiva lumii imaginata de satana! Acum bine, daca opinia generala este indreptata in mod selectiv asupra satisfacerii privilegiilor sodomitilor in toate nivelurile societatii, de ce nu actueaza tot asa de lax in cazul altor categorii de deviati sexuali: pedofili, violatori, necrofili ori zoofili? Ori poate ca nu e prea departe timpul acela! Cred ca daca Dumnezeu, in marea si sfanta Lui intelepciune n-ar scurta aceste zile ale sfarsitului, lumea toata s-ar transforma intr.- un loc al dracilor, de pierdere, de plangere, de durere, de ratacire, de moarte fara nici o speranta, adica in Abadon! Aici conduce dictatura opiniei sub care traim.

 

 

 

„Dar vreau sa știți ca Hristos este Capul oricărui bărbat; ca bărbatul este capul femeii și ca Dumnezeu este Capul lui Hristos.” (1 Corinteni 11: 3)

Aceasta ierarhie și organizare simpla, precisa transmisă de Cuvânt prin gura apostolului Pavel, este modelul universal prin care se structureaza Biserica din vechime și pana in ziua de astăzi. Au fost alterări vremelnice, mai ales in societatea civilă și pe care istoria le consemnează mai ales datorită rezultatelor dezastruoase decât ca succese, fie ele chiar sporadice. Începând cu anii ‘ 60, o data cu apariția mișcărilor feministe din Europa și USA, dominate așa cum se știe de către grupările de lesbiene sub acoperire ( exista evidente demonstrate despre excesul cromozomial Y dominant, in aceasta categorie de persoane), alterarea structurilor s-a făcut resimțită și in Biserica. Personaje nefaste infiltrate in vârful Conferinței Generale, au văzut oportunitatea maxima in mișcarea lesbiano- feminista de-a altera principiile tradiționale ale Bisericii. Și au lucrat zeci de ani in ascuns sabotand structura sănătoasă a adventismului. E notoriu faptul ca iezuiții, fideli jurământului lor extrem, au infiltrat Biserica încă de la începuturi. Elen G. White i-a identificat alături de Kellogs ( ba chiar pe satan însuși!), in institutele și colegiile adventiste, in edituri, in sanatorii și spitale, in conferințe și uniuni. Ei știau ca unicul dușman adevărat, viabil și periculos doctrinar pentru Vatican, e adventismul. Nici o alta mișcare protestanta nu a interesat cu adevărat iezuiții. Aplicând dialectica hegeliana, au inventat ecumenismul ca sinteza teologica și astfel au îngropat pentru totdeauna protestantismului. Mai puțin unul: adventismul. Au inventat „reformismul”, davidienii, au lucrat „noile doctrine”, principii inexistente de mantuire cum ar fi mâncarea de  carne, oua, lapte și brânzeturi…, in dorința de-a fărâmița, de-a crea disensiuni in Biserica. Dar nici una dintre tacticile dezvoltate nu a creat mai mult rău decât adoptarea feminismului in structura și organizarea Bisericii lui Hristos!

„Femeia sa învețe in tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie sa învețe pe alții, nici sa se ridice mai presus de bărbat, ci sa stea in tăcere” (1 Timotei 2: 11- 12)

Ce, personaj misogin acest Pavel! In multe tari europene ale secolului XXI, astfel de declarații publice i-ar fi adus o condamnare  privativa de libertate, fără echivoc! Influența feminista a început sa se simtă prin decada lui ’80, când multe comunități adventiste au adoptat modelul grupurilor de studiu a lectiunilor in Școala de Sabat, și astfel au apărut primii diriginți femei renunțându-se treptat la modelul „centralizat”, de la anvon. Apoi cu multă subtilete, cu perfidie putem afirma, s-au „strecurat” in Comitete, s-au făcut prezbitere (cuvânt ce nici măcar nu exista!), iar in ultimii ani, au reclamat dreptul de-a fi pastore. Cei obișnuiți cu viclenie iezuită, atât de larg și precis descrisă in jurământul lor extrem, pot observa aici cele trei faze ale agresiunii: îngăduința, reclamarea dreptului și privilegiul. Exact așa cum colectivul homosexualilor de tot felul, s-au „montat” in societatea civilă! Aceștia fac parte din al doilea plan de înveninare a Bisericii, potrivit agendei iezuite, ceea ce va conduce la nașterea rămășiței și sfârșitul timpurilor.

Domnul Isus, a fost înconjurat de femei in tot timpul lucrării Sale. A primit daruri de la femei, a ascultat femei, a vindecat femei, a binecuvântat femei, a salvat de la moarte femei, a folosit parabole cu femei și chiar in ultimele sale momente de viața, a rezolvat situația unei femei. Dar niciunul dintre ucenicii Sai, nu a fost femeie. Prejudecățile vremurilor? Nu. Împlinirea ordinii prestabilite de la începuturi. Dacă Domnul Isus, ar fi avut prejudecati, n-ar fi băut apa din vasul samaritencei, n-ar fi salvat o femeie adulteră, n-ar fi ascultat rugămințile femeilor, n-ar fi acceptat femei in anturajul Sau, n-ar fi intrat in casele păcătoșilor și nu și-ar fi ales un ucenic dintre persoanele cele mai repudiate in acele timpuri. Domnul Isus n-a venit sa strice Legea și Profeții. A venit sa le întărească. Sa respecte rânduielile Tatălui. Iar una dintre ele era aceea ce se referea la originile noastre, bărbat sau femeie, așa cum am fost lăsați in Eden.

„Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om.” (Geneza 2, 22)

De ce trebuia Dumnezeu sa ia o coasta din Adam și s-o facă pe Eva? Nu avea destul material ordinar la dispoziție? Ori poate ca avea nevoie de un izvor de ADN pentru clonare? Dece o coasta și nu un molar ori o falanga, de exemplu? Din doua motive simbolice dar cu valoare de Lege: primul ar fi acela ce se referă la poziția femeii fata de om, nici egala, nici sclava ci un ajutor așa cum ne spune Cuvântul iar al doilea ar fi acela ce se referă la apropierea femeii de inima omului, adică sa o iubească și sa o ocrotească. De aceea bărbatul e singur fără femeie iar femeia fără bărbat e expusă pericolului. Așa s- a întâmplat in Eden. In momentul in care femeia s-a îndepărtat de om, a căzut ademenită de satana. Bărbatul ei a iubit-o pana la capăt!

„Și nu Adam a fost amăgit, ci femeia, fiind amăgită s-a făcut vinovata de calcarea porunci” ( 1 Timotei 2,14) 

In momentul in care femeia s-a îndepărtat de om, capacitatea ei de reacție a fost pusă la încercare de către satana. Naivitate, curiozitate, prostie? Ori toate insumate? Cert este ca prin neascultarea ei, prin decizia echivocata luata atunci, suportam astazi consecințele păcatului capital. De ce? Pentruca femeia a fost creată ca un ajutor al omului și nu ca un egal al sau. Ce ne-ar face sa gândim ca după șase mii de ani de la acel act de trădare a Creatorului, femeia poate lua astăzi o decizie corecta? De aceea, in toată istoria biblica și in toată tradiția Bisericii, pana acum câțiva ani, nu s-a întîlnit aceasta fatidică greșeală: numirea (ungerea) unei femei in postura de pastora, adică de a conduce spiritual comunități adventiste. Aceasta este blasfemie!

La începuturile Universului, când toate „erau bune”, un personaj cu totul nefast își va face apariția, învăluit într-o luminä palidä, bolnavä, într-un colț îndepărtat al Pământului: este învinsul marelui arhanghel Mihail. Oștirea lui, terfelită și umilitä își cäutase un refugiu aici, într-un Adânc de obscuritate. Cuvântul, acel susur minunat de sfințenie si de viațä eternä, le provoaca durere. Răni deschise. Izolarea le prindea bine. Ascunderea, deși umilitoare, le da un moment de respiro. Adâncul întunecat era locul perfect pentru căutarea, desenarea și promovarea unei noi strategii: perfidia, înselaciunea, minciuna, uciderea ca arme de distrugere îndreptate împotriva Creatiunii. Aceastä Operä Divinä, perfectä și repetibilă cândva, a fost factorul declanșator al unei confruntări fără precedent. Un Conflict Universal. Poziția înaltă, strălucirea nepereche, inteligenta și frumusetea lui Lucifer, l-au determinat sä aspire si sä dorească participarea activä în procesul Creatiei. Cum a luat ființä și cum s-a materializat acest gând? E o tainä parțialä. Cândva ne va fi descoperitä. Pe cealaltă parte, Dumnezeu a dotat toate ființele inteligente cu putere de alegere, opțiunea fiind o laturä esențială a iubirii și dreptății Sale. Cu toată măreția lui trecută Lucifer a fost și va rămâne pânä la „sfârșitul” vietii sale, o persoanä creată. Aceasta este paradigma pe care el nu a înțeles-o! Conceptul Creației este atributul dumnezeirii. Infinitatea formelor sale, adâncimea concepției, înălțimea cunoașterii, nu se pot înscrie într-un spațiu. Nu existä formä de manifestare plenarä dacă se impune limita. Ar fi o anulare a superlativului. Aspirația malignä și spiritul  de emulație pervers, l-au determinat sä se configureze ca un mentor rebel pentru milioane de stele și într-un adversar pentru Cel născut din Dumnezeu. După confruntare și înfrângere, locul exilului vremelnic, a fost ales prin decizie proprie, cum altfel, pe o planetä albasträ, locuitä de doua adorabile persoane is și isa. Ceea ce nu a putut face, va încerca sä distrugă. Zdrobirea călcâiului și începutul celei de-a doua rebeliuni sunt lucrurile  istoriei umanității și a activității subversive a devenitului Satan. A Conspiratiei Universale. De fapt, începutul condamnärii sale definitive si a eliminäri din memoria Universului. Atunci, plăsmuirea unui al Lucifer va fi posibilä.