Chiar când Apostolul Pavel era în viata, „taina faradelegii” a început sa lucreze cu atâta putere în biserica primara, încât aceasta a devenit covârsitoare, amenintând sa cangreneze întreaga sa lucrare. De aceea, scria marele apostol cu tristete si resemnare: „…trebuie numai ca cel ce o opreste acum sa fie luat din drumul ei.”
Fiind aceasta o taina, trebuie facut un minutios proces de cercetare pentru a descoperi ceea ce aceasta reprezinta pentru biserica si cum ameninta prin lucrarea ei integritatea acesteia.
Pavel avea cunostinta de pericolul „faradelegii” care plana deasupra bisericii precum mitologica „sabie a lui Damocles”, pentru ca i s-a aratat de catre Dumnezeu. Noi astazi stim algoritmul blestemat al cancerului ce roade sanatatea adunarilor crestine, pentru ca îi vedem nefericita-i zbatere de-a lungul a sute de ani de mutatii, de transformari. Învățăturile străine, învelite bine in staniolul frumos colorat al minciunilor mistice, păgânismul “creștin” și poleiala ostentativă a unor scrieri cu pretenția luminarii caii către Cuvântul lui Dumnezeu, au fost și sunt “taine” prin care fărădelegea absoarbe seva bisericii și ucide duhul crestinului.
Am aratat intr-un articol anterior cum idolatria bisericilor protestante in general, și a celei adventiste in particular, unele obiceiuri nefiresti “inventate” de proroci falși, care nu aveau altceva in gand decât interesul mercantil și de grup, au năruit conștiința ecleziastica împingând Reforma sub umbrela ecumenismului catolic.
Astăzi nu se mai poate vorbi de protestantism, ci de o mutație teologica monstruoasa numita “ideologia renegaților” care încearcă sa împace traditiile păgânismului catolic cu principiile reformatorilor creștinismului.
Dintr-o data hidra Vaticanului a devenit aliatul necesar in lupta umanității împotriva schimbărilor climatice și a alterării ecosistemului “mamei pământ” (nume profund păgân, de altfel!), infantila și blasfemica enciclica papală Laudato Si, a devenit “interesantă”, politica asasinatului catolic de-a lungul timpurilor s-a catalogat drept “eroare” făcută din neștiința și prea multă dragoste pentru Hristos, papa nu mai este inamicul bisericii adevărate, ci “liderul incontestabil al lumii și cu cele mai bune intenții, iezuiții sunt “frății noștri de credința”, iar orice doctrina noua pe care o născocește mintea microcefalului dar periculosului Bergoglio este indata adoptată și socotită ca geniala.
Declinul adventismului a început imediat după ce Mișcarea s-a transformat in biserica, moment in care taina fărădelegii a început sa lucreze cu tărie. Iezuiții, armata neagră, tăcută, periculoasa și eficientă a ghicit tăria neobișnuita a conceptului “Legea lui Dumnezeu și credința lui Isus Hristos”, ca și amenințarea pe care acest bob minuscul, dar rebel al protestantismului îl reprezintă pentru uriasul catolic, dar cu picioare de lut și au pus in mișcare mecanismul disimulat al înșelăciunii, pe care-l aratam in continuare.
Astfel de la contribuția benevola pentru susținerea Mișcării, iezuiții, prin Dudley Marvin Canreight (școlit la Academia iezuită St. Albion, din New York) s-a ajuns la o formula mutanta, mincinoasa, adică la sistemul zecimii in bani, pe care ulterior “profeta” Ellen White, a primit-o intr-o “viziune”, trecând-o in categoria cuceririlor personale. Iezuiții, care au lucrat febril la ruinarea adevărurilor biblice ale Mișcării Advente, l-au trimis apoi pe Canreight in alte biserici (metodista și baptista) împreuna cu tot veninul unei minți ascuțite, dar dominat de duhul neadevarului, ca sa îndoctrineze înșelăciunea și in restul protestantismului american.
Cum banul este rădăcina tuturor relelor și minciuna boala de dinaintea morții duhovnicești, părinții bisericii (mulți dintre ei masoni!), despre care “profeta” cultului afirma ca “nu-i un lucru chiar atât de rau”, au găsit de cuviință sa-și croiască un grup de privilegiați, numiți pastori, sa se așeze in capul comunităților și sa exploateze cu nesimțire vaduva biblica și cei doi bănuți ai săi.
Canreight, după răul făcut cu inventarea zecimii, fiind ani buni secretarul familiei White, a făcut in final și un lucru bun, anume a dezvăluit minciuna “darului profetic” pe care l-ar fi avut Ellen White. Cu siguranța multe dintre scrierile “profetei” l-au avut pe el ca autor!
Faptul ca tagma păstorească a găsit in zecime, in banii adunați cu migala și minuțiozitate Sabat, după Sabat, deși apostolul Pavel, când scria corintenilor despre daruri și ajutoare recomanda o alta zi, un mijloc eficient de-a le cultiva trândăvia, de-a dezvolta o adevarata întreprindere cu o organigrama extinsă, și de-a transforma Mișcarea in biserica, adică intr-un holding lucrativ.
Ca este așa, și ca nesimtirea celor care sunt in capul bisericii întrece orice închipuire, o probează chiar dezvăluirile recente ale negoțurilor pe care aceștia le au cu companii care fabrica armament și logistica militară, industria cărnii (deși interzice consumul!), industria farmaceutica ( care fabrica veninuri mortale numite chimioterapice)… Dar cea mai scârboasă, cea mai nefireasca, cea mai respingătoare activitate pe care acești fii ai lui Belial o aproba și care le aduce profituri uriașe este asasinatul sub control “medical”, avortul. Toată rețeaua sanitara adventista este angrenata in acest câștig mârșav! Sa nu spună nimeni ca este responsabilitatea celor care conduc aceste abominabile fabrici ale morții! Nu! Responsabilitatea este a tuturor plătitorilor de zecime din care s-au edificat toate acestea, caci așa glasuieste Scriptura prin vocea prorocului Ieremia (7:18)!
Fundația Ellen White este astăzi o mina de aur generând profituri uriașe prin publicarea, republicarea, fragmentarea și brosarea scrierilor “profetei”, distribuirea lor in biserica in care, beneficiind de un amplu serviciu de propaganda ecleziastica le vinde obligat enoriașului vrăjit de o noua coperta, cu numele idolului scris cu litere mari.
Canreight scria despre spiritul autoritar, manipulator, adesea nedrept al “profetei”, căreia i-a pus fățiș, evidentele probate ale înșelăciunilor ei. Copia cu vădit entuziasm pagini din autori protestanți pe care ulterior, după anumit timp, minuțios calculat, le prezenta in Herald Tribune ca “viziuni” propri.
Canreight a fost martorul unor “profeții” scrise și editate, care ulterior s-au dovedit a fi minciuni, fantezii și imaginații infantile. Scrierile au fost retrase pe usa din dos, reformulate și ulterior republicate cu costuri enorme, plătite evident de biserica. Beneficiile însă, au intrat direct in buzunarele largi ale familiei White!
Este veridică afirmația lui Dudley Canreight despre înșelăciunile familiei White? Da! Astăzi întâlnim încă in “scrierile profetice”, deși au trecut de-a lungul timpului printr-o mulțime de filtre corectoare, minciuni, falsuri, blasfemii, unele generatoare de moarte ( vezi cazul chininei descris in articolul “Mințind in numele lui Dumnezeu”), altele hilare ( despre mersul pe bicicleta sau folosirea perucii), iar unele de-a dreptul tenebroase cum ar fi afirmațiile despre amestecul (amalgamarea) umanilor cu animalele, rezultând descendenți așa cum își imagina bolnăvicios “profeta” ca ar fi fost Civilizația antediluviana.
Apariția “profetei” a fost cu adevărat vazuta de către Apostolul Ioan, in Apocalipsa. Cine citește mesajul adresat Bisericii din Tiatira, nu poate sa nu fie șocat de similitudinea ce exista între scrierea sfanta si viața “profetei”! Dar cum interesul poarta fesul, n-au fost voci care sa protesteze, nici chiar și formal. Toți șmecherii tagmei pastorale trăiesc bine mersi deasupra umerilor căzuți sub povara nevoilor amărâtei văduve și se îndestulează pe saturate din cei doi bănuți ai ei. Atunci cum sa vorbească cineva împotriva minciunii White?
Au fost glasuri care de-a lungul timpului au făcut dezvăluiri, dar numai după ce au părăsit biserica, ori dacă au făcut-o atâta vreme cât erau membri, au suportat consecințele rebeliunii lor, fiind îndepărtați, stigmatizați, nedrept catalogați “dușmani”.
Din categoria lașilor, a comedianților de opereta, unul care-și plânge in mod teatral “mea culpa” pentru perpetuarea înșelăciunii in biserica Adventista face parte si schismaticul Iacob Coman, cel care nefiind primit in clubul șefilor de Conferința, sau Uniune s-a gandit sa-si “tragă” o biserica apendice, un fel de bastard făcut cu servitoarea si pe care stăpânul îl ascunde prin dosuri cu nădejdea ca intr-o buna zi, de la atâta greață i se va trage si moartea!
Exista un clip de video in You Tube, cu o durata de doua minute numit de către cel care l-a postat “Declarațiile unui adventist de elita” și in care Iacob Coman plânge cu lacrimi de crocodil, încercând sa-și limpezească conștiința încărcată de minciunile “spiritului profetic”. Ma întreb, de ce schismaticul Coman, nu și-a făcut procese de conștiința pe când era decan la Cernica, ori pastor la cea mai bogata comunitate din Ardeal? Va spun, eu! Pentru ca minciunile White îl serveau sa-și sporească și sa-și chiverniseasca averile! Atunci nu-i mai pasa de enoriașii mințiți, înșelați, prostiti, adormiți și uciși duhovnicește in fata lui Dumnezeu… Nu! Se încarca de daruri, ciupea de peste tot, pastor cu multe oficii, cu o sete nestavilită pentru înavuțire, fala și renume.
Când a dat de un izvor cu vana buna, o biserica numai a lui și vreo suta de tonti capabili sa-i stăvilească pofta de bani, și-a dat drumul la gura, spărgând “taina fărădelegii” adventiste, vorbind fără înconjur despre înșelăciunea din scrierile White. Recunoaște ca acestea s-au modificat de zeci de ori, ca s-au eliminat prostiile, non sensurile, minciunile flagrante… Ca au folosit și folosesc pentru înrobirea duhovniceasca a enoriașilor, adormirea lor, stoarcerea zecimii și părăsirea lor in brațele Satanei.
“Dacă Dumnezeu exista, nici un adventist de ziua a șaptea nu va fi mântuit!” Cutremurătoare declarație! Dar cu doua corecții necesare: Dumnezeu exista, fără umbra de îndoiala, asa ca mai sunt adventiști care nu și-au făcut un idol din Ellen White și încă mai citesc Sfânta Scriptura! Iar secunda, tu nu poti emite sentinte asupra lucrurilor ce nu-ti apartin! În rest, adevărat a grăit gura păcătosului Coman…
Pescari de oameni 